Om, nu domn !

Am avut  căutari și intrebări multe. Printre ele, cel mai greu de deslușit imi era sensul cuvintelor « Iisus s-a răstignit pentru noi ».  Când am ințeles cum Iisus s-a răstignit pentru mine am crezut că am ințeles totul.

In zilele acestea insă m-am speriat foarte rău si mi-am dat seama că ințelesesem putin. Nu ajunge  să ințelegi pentru tine, adevărata incercare este să  ințelegi pentru toți ceilalți. M-am confruntat cu o răutate pe care nu ca nu o cunoscusem, o cunoscusem dar, nu o analizasem. Nu doar să nu faci nimic sau să faci bine și să ți se raspundă cu rău dar,  arătand răul facut, răutatea să se reverse inzecit ca să ințelegi tu, cat de « bun » a fost cel ce nu ți-a făcut tot răul de care este capabil ci doar o mica parte, mai nimic.

M-am speriat v-am spus căci, am vazut grozăvia răutații și a necredinței pentru care Dumnezeu a trimis pe Fiul Său pe Pămant si mi-a fost frică că aceasta poate invinge bunătatea lui Dumnezeu față de noi (o  grea ispită de-a mă indoi de perfecțiunea și puterea bunătății lui Dumnezeu).

N-am trăit incercare mai grea decat  aceea de-a mă opri a-i cere lui Dumnezeu « dreptate » (adica, o formă de răzbunare). Nu cred ca exista o inșelătorie mai mare a sinelui decat aceasta. Dumnezeu le știe si le vede pe toate și le judecă dupa maretia Lui. Nu eu trebuie să-i arat Lui calea.

Inainte vreme, oamenii se adresau intre ei cu « crestine ».  Azi, s-a pierdut acest obicei caci altfel, ar fi trebuit să spun că acolo unde Dumnezeu a lăsat hrană pentru animale și izvor curat de apă (care nu seca nici la vreme de secetă) creștinii satului iși aruncă gunoiul.

Pământul nu este al nostru, este a lui Dumnezeu. Noi doar il putem ingriji in scurta noastră trecere. Mi-am cumpărat dreptul de a ingiji și a face curat in locul in care cândva au trăit oameni. Nu-mi este rușine să curăt cu mainile mele gunoiul din Grădina lui Dumnezeu căci, nu cred că omul a ajuns  “domn” in locul Domnului !

Bursa Românească de Valori Intelectuale

“A gândi” nu este profesie. “A nu gândi” iși găsește oricând o profesie.

Lumea de azi este o lume a plagiatorilor institutionalizați, masterizați, a șablonarilor, a replicatorilor suficienți. Pe mine Dumnezeu m-a facut « ideată ». Cine « dracu ’ » a facut Nomenclatorul de meserii ?

“Ideea“ nu este bine reglementată, nici certificată, nici administrată.

Înregistrarea unei idei ar trebui sa fie accesibilă oricui, simplă și securizată. Întregul proces de înregistrare și certificare al unei idei nu ar trebui sa coste mai mult decat monedele adunate într-o pușculiță plină. Fără limită de vârstă pentru certificare.  Cei ce iubesc artificialul, investesc prea mult în « inteligența artificială ».

România (și omenirea) are neaparată nevoie de o Piata a valorilor intelectuale. Deținem un adevărat tezaur !

copyright www.prietendeprofesie.ro

Scrisoare deschisă

Scrisoare deschisă către,

ACADEMIA ROMÂNĂ și

UNIVERSITATEA BUCUREȘTI

Onorate instituții,

Există inițiat proiectul “Câmpulung, cartier de munte al Bucureștiului”. Acest proiect este un demers cetățenesc ce va fi susținut de un ONG încă în construcție, deschis celor ce-și iubesc țara.

Proiectul nu este doar unul de dezvoltare ci mai ales, unul de recuperare. Recuperare a voinței, a demnității și a vieții unui oraș.

Detalii : http://prietendeprofesie.ro/campulung-cartier-de-munte-al-bucurestiului/

El debutează cu o campanie de constientizare  sub titlul : « Dă-ți voie să vrei ! »

« Nu tu sau copilul tău trebuie să plecați in Occident. Occidentul trebuie să vina aici. Dă-ți voie să vrei! ».

In sprijinul Notei de Fundamentare a proiectului, rog ACADEMIA ROMÂNĂ și UNIVERSITATEA BUCUREȘTI să inițieze un proiect de cercetare științifică cu tema:

TRAGEDIA IMIGRAȚIEI ROMÂNEȘTI- CAUZE, REALITĂȚI, RESPONSABILITĂȚI.

Se dorește punerea în discuție publică a modului în care, statele vest-europene și implicit, instituțiile europene, se limitează la a folosi în scop electoral o situație de natura incălcării drepturilor omului.

De asemenea, se dorește să se raspundă la întrebarea : «  Cum este posibil ca un popor, poporul român, să ajungă batjocura Europei ? »,  să se responsabilizeze  instituțiile cu obligații in acest domeniu și să se ofere soluția viabilă în cazul nostru : Câmpulung, cartier de munte al Bucureștiului.

Cu stimă,

Inițiator,  Carmen Daniela Diaconu

 

 

Rog SRI să mă protejeze, conform CONSTITUȚIEI.   copyright www.prietendeprofesie.ro

Ţară, ţară, vrem ostaşi !

M-am nascut si am crescut in centrul unui municipiu maricel, am copilarit pe la bunici la sat (din fericire) dar mi-am trait tineretea si o parte a maturitatii intr-un mic orasel.

Abia cand am plecat sa lucrez in capitala, dupa 24 de ani, mi-am regasit spatiul familiar si confortabil. M-am instalat duminica si de luni am inceput serviciul cu sentimentul ca locuiesc si lucrez  acolo dintotdeauna. De cate ori revin in orasel, gasesc o lume cu o viata la limita supravietuirii  interioare.  Frustrarea oamenilor este coplesitoare !

Micile orase au trait drama popularii fortate si mai apoi a depopularii, dupa distrugerea industriilor care le tineau in viata. Toti cei ce au avut curajul de a-si infrunta viata au plecat si s-au confruntat cu viteza aglomeratiilor urbane si mai ales cu concurenta. Au luptat pe baricada schimbarii continue si a adaptarii. Altii, care s-au putut ancora intr-o bucata de pamant si o casa la tara si-au balansat viata intre doua lumi, fie stapanindu-le  pe amandoua (caracterele tari cu educatie sanatoasa), fie pe nici una, ramanand prinsi intre doua lumi, negasindu-si identitatea si linistea. Intr-o majoritate tragica, au nevoie sa « cunoasca pe cineva » si pentru a trece strada !

Azi, aspir la statutul de satean venit de la oras  cu un sentiment de multumire. Gasesc aici o lume mult superioara micului orasel. Aici inca gasesc oameni care nu sunt speriati sau rusinati de ei insisi, intalnesc suficient de multi oameni autentici!

Orasul mic are nevoie de o politica de dezvoltare speciala, de un tratament psihologic ca o exorcizare, pentru a scapa in primul rand de obstacolele din propria minte colectiva.

Aceste oraşe au nevoie de tineri  întorşi acasa  !

copyright www.prietendeprofesie.ro