Cautând prin Supermarket în Franța sa întregesc cadoul pentru nepoții mei, ma sfătuiam cu soțul:
– Sunt cam mari pentru jucării, le-as lua niște cărți, îmi dau eu cu părerea gândindu-ma ca unul dintre ei face franceza dar celalalt nu!
– Da !!! Răspunde soțul meu luminat, trăgându-ma la raionul unde le văzuse. Le ia de pe raft fericit și-mi spune:
– Copiii trebuie pregătiți pentru viata! …și bagă în cos doua pachete de cărți de joc …
copyright www.prietendeprofesie.ro
¨Nu pot trai fara ea¨ este tot ce-mi mai pot aminti despre ea. De-o viata imi incep fiecare zi cu ea. Mi-a fost atat de aproape incat nu-i mai pot distinge bine culoarea si aroma. In diminetile in care nu o gasesc langa mine nu stiu cu exactitate ce-mi lipseste, stiu doar ca ma cuprinde panica si teama de a-mi infrunta viata de unul singur. Nu ma mai intereseaza daca este buna sau rea, sunt dependent! Totul a inceput demult dintr-o joaca, m-a facut sa ma simt important cand mi-a atins buzele. Atunci ii simteam toata vraja si toata caldura apoi, m-a prins din ce in ce in aburul ei pana mi-am pierdut mintile. Nebun dupa ea sunt si azi !
copyright www.prietendeprofesie.ro