Adventist de Ziua a Saptea

Azi a intrat la mine in birou un domn a carui confesiune religioasa nu o cunosc dar care nu a fost in stare sa raspunda simplu unei  intrebari cat se poate de simple.  Avea in formatie Adventisti de Ziua a Saptea si nu s-a descurcat deloc sa raspunda intrebarilor care ii erau puse, ba mai mult, se simtea oarecum jenat de situatie. Imi venea sa sar eu de pe scaun si sa spun tare : suntem crestini !

M-am gandit totusi dupa cateva clipe ca poate doar angajatii lui sunt  « pocaiti » nu si el, si de aceea nu stie sa se prezinte. Am dat eu toate explicatiile dupa iesirea lui din birou: « este cult crestin recunoscut de lege », am citat eu, cuvintele cu care si-a inceput pledoaria de aparare colegul meu din generala Aurel , luat la rost pentru ca mergea la Biserica (in comunism sa mergi la Biserica era aproape un delict). Aceasta este insa alta poveste, azi va povestesc despre Carmen,  fosta mea colega de liceu, cea mai inteligeta eleva din clasa, adventista de Ziua a Saptea.

Carmen era o colega foarte respectata de toata clasa. Nu venea sambata la scoala, nu intelegeam noi prea bine de ce dar, am fost cu totii uimiti la sfarsitul clasei a 10-a cand diriginta a purtat discutii ea in clasa. Au mai venit inca cativa profesori in incercarea de a o determina sa vina sambata la scoala:

  • Nu putem sa mai facem nimic pentru tine. In treapta a II-a nu se mai pot acumula atatea absenta (zece clase erau obligatorii deci, nu puteau sa-i faca nimic pentru acumularea absentelor, decat scaderea notei la purtare), am fi nevoiti sa te exmatriculam! Gandeste-te foarte bine, ai un viitor in fata, mai bine vii sambata la scoala !
  • Nu pot veni, voi face ceea ce se poate, ma voi inscrie la seral (unde nu se faceau cursuri sambata).

Dupa un timp, nu mai stiu cat, poate un an, ne-am intalnit. Mi-a povestit ca se intorcea de la serviciu, din schimbul de noapte (era doar un copil sau o domnisoara, cum vreti voi sa-i spuneti) caci la cursurile serale obligatoriu trebuia sa ai serviciu. Lucra la o fabrica de napolitane, intr-o localitate pe la 50 de kilometri, facea naveta cu trenul si seara mergea la scoala !

Cati maturi ar fi capabili de un asemena efort si o asemenea tarie in apararea identitatii lor ? Prea putini !

Cate razboaie si crime sub pretext religios vom mai tolera, facand pe prostii sau complacandu-ne in ignoranta ? « Istoria religiilor » si RESPECTUL trebuie studiate la scoala, nu « Religia » !
(Scrisesem “TOLERANTA” in loc de “RESPECTUL” si mi-am dat seama ca nu respectasem propria mea definitie…se intampla uneori in viata, este bine de stiut ca se poate corecta cu mare usurinta…)

copyright www.prietendeprofesie.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.