All posts by Dana Diaconu

Ţară, ţară, vrem ostaşi !

M-am nascut si am crescut in centrul unui municipiu maricel, am copilarit pe la bunici la sat (din fericire) dar mi-am trait tineretea si o parte a maturitatii intr-un mic orasel.

Abia cand am plecat sa lucrez in capitala, dupa 24 de ani, mi-am regasit spatiul familiar si confortabil. M-am instalat duminica si de luni am inceput serviciul cu sentimentul ca locuiesc si lucrez  acolo dintotdeauna. De cate ori revin in orasel, gasesc o lume cu o viata la limita supravietuirii  interioare.  Frustrarea oamenilor este coplesitoare !

Micile orase au trait drama popularii fortate si mai apoi a depopularii, dupa distrugerea industriilor care le tineau in viata. Toti cei ce au avut curajul de a-si infrunta viata au plecat si s-au confruntat cu viteza aglomeratiilor urbane si mai ales cu concurenta. Au luptat pe baricada schimbarii continue si a adaptarii. Altii, care s-au putut ancora intr-o bucata de pamant si o casa la tara si-au balansat viata intre doua lumi, fie stapanindu-le  pe amandoua (caracterele tari cu educatie sanatoasa), fie pe nici una, ramanand prinsi intre doua lumi, negasindu-si identitatea si linistea. Intr-o majoritate tragica, au nevoie sa « cunoasca pe cineva » si pentru a trece strada !

Azi, aspir la statutul de satean venit de la oras  cu un sentiment de multumire. Gasesc aici o lume mult superioara micului orasel. Aici inca gasesc oameni care nu sunt speriati sau rusinati de ei insisi, intalnesc suficient de multi oameni autentici!

Orasul mic are nevoie de o politica de dezvoltare speciala, de un tratament psihologic ca o exorcizare, pentru a scapa in primul rand de obstacolele din propria minte colectiva.

Aceste oraşe au nevoie de tineri  întorşi acasa  !

copyright www.prietendeprofesie.ro

Exista « adevar » sau exista « adevaruri »?

Invitatie la discutie cu Turliu Daniel:

Parerea mea este ca definitia adevarului trebuie cautata ca punct de sprijin. “Daţi-mi un punct de sprijin şi voi rasturna Pământul” (Arhimede)! Arealul este subanteles a fi Pământul si umanitatea (nu discutam despre altceva), definitia trebuie sa poata “sprijini” intregul areal, doar “miscarea” va fi diferita in functie de translatarea anumitor coordonate prin punctul de sprijin spre alte coordonate. Din acest motiv eu consider ca exista cel putin un punct de sprijin (adevar) ceea ce nu exclude existenta mai multor puncte de sprijin (adevaruri) care nu modifica arealul (realitatea) ci doar o misca!

copyright www.prietendeprofesie.ro

Cei din Est pot pune furculita spre Est!

Toata copilaria si adolescenta am mancat cu tacamurile toate in partea dreapta. Mi-am trait copilaria in comunism.  Am mancat din clasa I-a pana in clasa a VIII-a la divesre localuri sau cantine. Nu va ganditi la “impinge tava”, nu, n- am mancat intr-un astfel de local decat dupa 18 de ani, ca om al muncii. Erau cantine in care se manca foarte bine, cu cel putin doua meniuri si toate aveau incaperi speciale pentru copii (anii buni ai comunismului). Un adevarat lux dar, furculita nu statea niciodata in partea stanga ! Cand plecam in vacanta la bunici imi aduc bine aminte blidul si lingura de lemn dar mai ales oala de pamant cu smantana din dulapiorul de dupa usa. Cei din Est pot pune furculita spre Est !

copyright www.prietendeprofesie.ro

Raspuns la intrebarea nr.5

DAN VOICULESCU:  « Omenirea, incotro ? »

Intrebarea 5 /pag.25 /

« Cum se justifica trinomul economic – politic- servicii de informatii ? »

Raspunsul meu :

Am ales sa raspund prima data la aceasta intrebare fiindca am scris déjà un comentariu pe acest subiect pe blogul meu, nu despre cum se justifica aparitia serviciilor ca « jucator » ci despre necesitatea de a se trece de la nivelul  de « servicii » la cel de « productie de securitate » !

Serviciile de informatii au intrat in joc ( in opinia mea) in mod natural, impinse de nevoi si obligatii imediate, generate de evolutia computerelor, a tehnologiilor de comunicare si de culegere de informatii, de actiunile celorlalte state sau provocari organizationale nestatale.

Urmeaza sa citesc acest capitol « Starea lumii. Diagnostic si remedii » dar in prezentarea lui scrieti : « …sunt analizate cateva dintre problemele grave cu care se confrunta umanitatea la nivel global… Acestea sunt numite « amenintari existentiale », pentru ca in ultima instanta pot duce la distrugerea completa a vietii si a planetei ».

In aceasta situatie am ajuns,  statele nu sunt organizate corespunzator pentru a face fata acestor amenintari, politicul se misca greu si prost, economicul este in criza,  suntem intr-o situatie de vulnerabilitate care necesita actiuni de protectie !

Opinia mea personala este ca omenirea déjà a pornit spre forme de organizare statala securitare caci amenintarile secolului XXI au fortat o astfel de decizie (nu doar cele de terorism, acestea sunt in acest moment recunoscute oficial).

Se produc derapaje sau abuzuri  in toate domeniile si in toate serviciile,  tocmai fiindca nu putem stabili inca o forma de organizare viabila, cuplata la realitatea vremurilor !

copyright www.prietendeprofesie.ro

Suntem vinovati #colectiv !

Victimele de la Colectiv sunt eroi. Cu moartea si cu suferinta lor au salvat un numar imens de vieti ! Sacrificiul lor nu a fost necesar pentru caderea vreunui Guvern ci pentru salvarea, poate, a milioane de vieti amenintate de neglijenta noastra, a tuturor. Ne-am complacut 25 de ani lasandun-ne condusi de imorali, incompetenti , excroci sau infractori (nu doar la varf ci plecand din biroul sau atelierul fiecaruia).
A fost nevoie de moartea atator copii ca sa ne intelegem vina colectiva. Da, suntem vinovati #colectiv! Continue reading