Category Archives: Oameni si fapte

Matematica vieții.

Viața este un complex de teste cu exerciții, cu ecuații și operații complicate. Nu ne putem uita la un astfel de test și să dăm răspunsul corect dintr-o privire. Pentru a rezolva problemele ne trebuie pricipii, legi, teoreme și antrenament, exercițiu în aplicarea lor. Câteodată, dar numai în anumite cazuri, se pot face artificii. Artificiul este o prescurtare, nu o derogare, nu o manipulare! Apoi, pentru evaluarea rezultatului ne trebuie un etalon, o competență superioară și o situare în același sistem de referință pe întreg traseul.

Am urmărit cu atenție nenorocirile ce se petrec în Israel. Problema este deosebit de grea, nu înțeleg cum au unii răspunsuri atât de sigure și atât repede, nu doar pentru ei înșiși, dar și pentru ceilalți? Eu nu reușesc încă să disting sistemele de referință în care se produc fenomenele. Am urmărit cu atenție toate părțile. Am văzut un medic palestinian stabilit în România care, susținând cauza palestiniană, de cîte ori era întrebat de măcelul abominabil asupra evreilor spunea că nu vrea să discute politică. Un medic! De cealaltă parte, am auzit: mai întâi răzbunare și vedem apoi ce s-a întâmplat! Adică, omorâm tot ce ne iese în cale și facem analiza mai apoi! Nu am eu o soluție, Israelul este într-o situație deosebit de complicată, mai ales fiindcă acest popor trăiește în mai multe sisteme de referință. Intuiția îmi spune că nu s-a gestionat bine cu mulți ani înainte ce, cum și unde se aplică. Prioritatea ar fi clarificarea sistemelor pentru atribuirea corespunzătoare a legilor și metodelor, pentru a evita un colaps generalizat pe toate sistemele lor de viață, cu implicații pentru toți ceilalți, prieteni sau dușmani. Mulți spun că statele nu au prieteni! O fi adevărat, nu-i contrazic, dar popoarele au!

Gabriel are treabă!

Gabriel, fiind șef de șantier într-o lucrare a cărui beneficiar era un persan din Irak, era solicitat zi de zi de către acesta să-i răspundă la întrebări. Rar trecea câte o zi în care persanul să nu se prezinte în șantier, să-l cheme și să-l întrebe de ce face una sau alta. De fiecare dată, Gabi îl expedia politicos, spunându-i să se ducă la birouri să întrebe, că el nu poate sta de vorbă cu el “că are treabă”. Dacă vă gândiți că Ali s-a conformat, atunci nu știți cu câte mii de ani în urmă se îndeletniceau acele popoare cu comerțul, implicit cu businessul!

Într-o zi, îl sună patronul firmei și îl invită, împreună cu Ali la “o ciorbă”. O ciorbă a și fost, fără friptură, motiv pentru care nu a stat Gabi prea mult în acea firmă, fiindcă, zice el, nu are încredere în bărbații care nu beau un pahar înafara serviciului (ce cuvânt interesant, serv +viciu) și nu mănâncă friptură…!

La masă, Ali începe a-i povesti patronului că până la Gabriel, toți șefii de șantier au stat de vorbă cu el, și două ore dacă a dorit el. Numai Gabriel nu a avut timp, fiindcă avea treabă, încheind cu concluzia:

“Dacă Gabriel are treabă, Ali face bani”!

Avem treabă! România trebuie să facă mai mult decât “doi bani”!

Copyright www.prietendeprofesie.ro

Avem treabă!

Hai să ne apărăm țara, fiecare cu puterea lui! Poetul să lupte cu poezia, noi să-i deranjăm fiind aici!

Dacă ești prea tânăr, rămâi și fă-ți o carieră! Dacă ai făcut o carieră, întoarce-te acasă!

Cu ipirație din experiența lui Gabriel și clipul primarilor PSD proaspăt trecuți la PNL: Avem treabă!

Copyright www.prietendeprofesie.ro

Zvoneri și Răspândaci, comedie sau tragedie?

Aduc în atenție modul în care o mână de oameni pot destabiliza un oraș, o comunitate. Deși fac referire directă la proiectul propus de mine pentru orașul Câmpulung Muscel și “peripețiile” prin care am tercut și trec cu el, “modelul” poate fi extrapolat în toate domeniile vieții noastre de după ’90.

Am avut mai multe încercări de întoarcere acasă, dar era evident că va trebui mai întâi să mă întorc eu și am avut un plan pe câțiva ani ca să putem să-l realizăm. Fiind preocupată de “întoarcerea acasă” și de reunirea familiei, am construit, de la o soluție personală, o țintă și o strategie de dezvoltare pentru oraș.

Ea este cuprinsă în tot ceea ce am expus pe blogul personal www.prietendeprofesie.ro și pe site-ul dedicat www.cartierdemunte.ro, extensie a primului.

Binențeles, a fost un procces de timp, am început vorbind cu familia, cu prietenii , cu oamenii de pe stradă și mai apoi cu organizații sau instituții, cu oameni pe care i-am considerat competenți în a înțelege și a înainta, dacă nu chiar a realiza un astfel de proiect într-o comunitate dedicată.

Realitatea cu care m-am confruntat mi-a depășit orice imaginație, deși mi-am luat niște măsuri de precauție urmare a unei experiențe pe care v-o împătășesc, dar în acest moment realizez că nu trebuia să fac vreun pas fără avocat, situație care nu poate fi posibililă nu numai raportat la cost, dar ar fi o curată nebunie. Trăim într-o nebunie? Mă tem că da, și aceasta este cauza imigrației în masă!

În faza incipientă a demersului, fiind de puțin timp întoarsă acasă m-am dus la un vernisaj de grafică al unui fost coleg. Acolo, un domn însoțit de nepoțică s-a apropiat de mine și mi-a spus că are o acțiune civică, că strânge semnături pentru redarea Clubului ARO destinației inițiale, de cultură și implicare socială în folosul comunității. Nu s-a îndepărtat bine de mine, că un alt domn, o cunoștință, s-a apropiat de urechea mea și mi-a spus să nu am de-a face cu dănsul, că este un fripturist și fel de fel de alte caracterizări negative. A încheiat spunându-mi că o face pentru mine, fiindcă mă cunoaște. Țin a vă spune că persoana în cauză îi aducea de-a dreptul elogii pe față acestui activist, atât înainte, cât și după “sfatul prețios” dat mie.

Urmare acestei experiențe, mi-am luat niște măsuri, printre care și înregistrarea mărcilor, dar nu am abordat demersul chiar prin prisma teoriei conspirației. Azi doresc să vă atrag atenția că suntem victima unei practici, nu a unei teorii!

Vă supun atenției, modul în care toate proiectele menite să aducă dezvoltare orașului, au beneficiat de opoziție populară pe baza unor zvonuri bine ticluite. Înafară de proiectul meu, a cărui parcurs îl voi descrie în amănunt, Cămpulungul a avut încă două proiecte, foarte avansate, care, în opinia mea, au fost anihilate cu astfel de metode. Unul dintre acestea este Proiectul cu pârtii al unui grup de câmpulungeni, cu foarte mulți bani privați băgat în el, cu un eșec de parcurs prin Părtia e la Mățău (realizată prin “consultanță de specialitate”) și depre care s-a zvonit că nu a fost un proiect “pe bune”, ci o “‘țeapă”.

Deși am toate motivele să fiu supărată în nume personal pe domnul Mirea, nu am crezut și nu aș crede vreodată o asemenea enormitate! Să aduci un astfel de proiect până în stadiul în care a fost adus, nu însemnă doar foarte mulți bani, ci o muncă titanică! Convingerea mea este, că s-a încercat preluarea acestui proiect pe nimic, într-o perioadă în care s-a putut vorbi efectiv despre un atac la adresa afacerilor românești prin distrugere, preluare și vânzare cu comision către străini sau pur și simplu distrugere pentru anihilarea concurenței! Multe inițiative sau chiar afaceri consolidate au fost astfel “rase”: Blue Air, Combinatele românești de îngrășăminte, Hexi Farma și alte zeci sau sute de care nu știm și autoritățile statale nu s-au îngrijit, ba din contră.

Deși acesta este un proiect eminamente privat, el ar fi adus beneficii uriașe orașului și proiectul meu a fost gândit în prelungirea unei astfel de perspective.

Un alt proiect înaintat chiar Guvernului din acele vremuri este cel al domnului Ivan, pentru Investiție energetică la Apa Sărată, beneficiar și el de opoziție colectivă, total nedocumentată. Acest proiect ar fi adus beneficii complexe orașului.

Concluzia mea este că noi, colectivitatea, ar trebui să analizăm mai bine, mai cu calm și cu onestitate proiectele propuse, căci cu un larg suport popular au fost respinse toate proiectele de dezvoltare propuse și cu o tăcere nedemnă funcționează de mulți ani businessuri profitabile cu deșeuri și trafic de persoane.

Mai grav, și aceasta este o percepție a mea, cei ce ne-au ținut în această subdezvoltare clamează azi că vor și pot să ne salveze!

copyright www.prietendeprofesie.ro

“Măcar să-l facă”!

De curând, domnul Ion Cristoiu se văita ce mare belea are pe cap fiind cititor-călător, că știe doar când pornește a citi o carte, nu și când o termină, când ajunge la sfârșit. Spunea dînsul că pleacă să verifice o sursă și din sursă-n sursă, ajunge pe unde nici nu te gîndești, foarte departe de unde a plecat.

Așa am plecat și eu să răspund unui comentariu și de cîteva zile scriu în minte niște episoade din “Întoarcerea acasă”, fără să fi atins subiectul de la care am plecat.

Este vorba despre “Câmpulung, cartier de munte al Bucureștiului”, demersul meu care propune dezvoltare prin legătură de cale ferată de mare viteză (atât cât permite distanța de 150 de km, cât avem noi până la București), dar nu doar atât, demersul propune ceva mai complex, nu mai insist acum căci există descris în celelalte texte de pe blog și pornește de la preocuparea mea pentru stoparea imigrației, întoarcerea acasă și găsirea unor soluții de viață pentru noi în țară. Toate acestea fiind azi luate cu japca și făcute platformă electorală “sinceră”, “originală” și “proprie” a primăriței noastre.

Mulți gândesc, deși puțini mi-au spus, că nu ar fi atăt de important că acestea sunt niște idei furate, ci mai important ar fi să le facă. Explic aici de ce nu este așa, acesta fiind un raționament fals.

Un proiect este ceva complex și unitar. Ca să poată fi materializat, de la idee la fapt împlinit, el trece printr-un proces, are un traseu care, ca orice construcție, implică diferențe de la teorie la practică și obstacole neprevăzute care trebuie depășite. Ori, dacă proiectul nu este unitar, adică cel ce l-a conceput este exclus din proiect (situație aproape generalizată indiferent de proiect), cei ce sunt împroprietăriți cu ideea altcuiva, sunt împroprietăriți doar cu titlul ideii, nu și cu mintea celui care a conceput mult mai mult decât pot dînșii transfera ilicit. Cum ar putea depăși obstacolele și problemele tehnice care apar inerent în proces, cineva care a înțeles un titlu? Un exemplu palpabil sunt proiectele doamnei Coșa. De unde s-a pornit și la ce s-a ajuns, Bulevardul nostru arată ca un tablou celebru împopoțonat cu zorzoane și flori de plastic!

În cazul meu, eu știu din capul locului că primărița nu-l poate face! Pe de o parte proiectul este un proiect de comunitate, pe de alta primărița nu are calitățile umane și tehnice necesare ca să poată coordona un astfel de proiect. Lupta mea nu este neapărat cu dânsa, nu mă interesază “să recunoască” că nu-i aparține, căci de vreme ce s-a pretat la furt de la un cetățean, este evident că dânsa are o altă agendă decît cea pe care o afișază. Lupta mea este pentru concetățenii mei cinstiți, care fie nu sunt atenți, fie sunt neglijenți, fie sunt manipulați (nu este o glumă) și se fac părtași nu unui furt, ci distrugerii sigure a unui proiect. De asemenea, lupta mea este lupta mea personală de cetățean (cetățean român), liber (fiindcă Dumnezeu mi-a asigurat libertatea) de a-mi cere drepturile, de a spune ADEVĂRUL și de a mă opune, nu doar unor persoane, ci unor Instituții care, printr-o putere disproporționată, îmi fură dreptul constituțional de viață în țara mea prin ceea ce știu să fac ca rezultat a unei experiențe de o viață! Căci una este fapta de furt a unei persoane și cu totul altceva este furtul unei Instituții de la un cetățean, personă fizică! În mandatul trecut am depus la registratura primăriei o scrisoare adresată primarului care conține informații despre acest proiect, vehiculate azi ca fiind contribuții personale ale Primarului în funcție. În acest mandat am fost la primărie în audiență cu acest proiect, deci nu persoana EVL a furat de la mine, ci Instituția Primăriei (și înainte de asta au furat alte Instituții, ONG-uri și partide)!

copyright www.prietendeprofesie.ro

Metaversul, noua Americă!

Parcă nimic nu trezeste o spaimă mai mare în aceste vremuri decât Metaversul cu identitatea lui, și a noastră, electronică. Un lucru aș vrea să accentuez, nu ne putem pune în calea timpului și a timpurilor!

Metaversul este doar o nouă Americă, abia descoperită și în care au ajuns doar cei mai temerari. Cei alungați din “Universul perfect” (mai rupt de realitate decât metaversul însuși), unii infractori, alții nesupuși.

Metaversul este doar un nou spațiu spre care mergem cu un alt vehicul. Nimic altceva! Este șansa noastră de a înlătura impostura. Este călătoria cea mai accesibilă și mai ieftină spre conferințe științifice adevărate, cunoaștere, interacțiune, comunicare, frumos. Trăim deja în Metavers, depinde doar ce cultivăm noi în el! Pandemia a grăbit pașii. Liderii geriatrici suprastatali și televiziunile aservite “Universului perfect” și-au luat-o în barbă la propriu, prin clic!

America însăși se va întoarce la istoria și identitatea ei pentru a pune ordine în Metavers, căci Metaversul în formare are nevoie de formatare!

copyright www.prietendeprofesie.ro

La mulți ani, “generație în blugi”!

Noua generație, tot în blugi, pare de neînțeles. Codificată TFL (ceva rău) de către generația pe care nu s-a găndit nimeni să o codifice TSGB adică: “Te salut generație în blugi”(cea mai tare din parcare), este o generație de totală neîncredere! Să fim clari, vorbim despre generație nu despre proprii noști copii, ai noștri sunt o excepție fericită!

În urmă cu ceva ani, mama mea a urmat un tratament la București. Mergeam cu metroul la spital pentru controale și proceduri. Ne urcăm în metrou și stupefacție, deși se sprijinea în baston și scaunele erau pline de tineri, nimeni nu i-a cedat locul. În primul moment am fost revoltată. Apoi, m-am îndreptat spre un băiat și l-am rugat să cedeze locul mamei mele. În acea clipă, s-a oprit din conversție (făcea parte dintr-un grup) și s-au ridicat toți cei din grup care erau așezați.

Am făcut acest experiment în toate zilele de tratament. Toți tinerii cărora le-am cerut să cedeze locul au făcut-o, în grabă și cu repect, cu o singură excepție, o tânără care a motivat că este însărcinată. Nu se vedea încă sacrcina.*

Un refuz la atâtea cedări grabnice și respectuoase mie mi-a arătat doar neatenție. Cum să ne facem loc în câmpul lor vizual nu știu (și nu cred că răutatea este o soluție), dar ceea ce văd este că și ei poartă blugi, doar că sunt mult prea ușor procurați.

*Într-o noapte de “Focu lu”Sumedru”, am plecat cu niște prieteni printre blocuri să ajungem la foc. În fața unui garaj unii puseseră de toate pe grătar. Gabi, în stilul lui, le strigă (că era o mincă distanță)”: Dă-mi și mie o friptură pentru nevastă, că este gravidă! Primește răspuns: nu se vede a fi gravidă! La care Gabi-i zice: nu se vede că a rămas aseară! Distracția a fost atât de mare, că au venit către noi să insiste să ne alăturăm, dar binențeles, ne-am văzut de drum, mai binedispuși cu toții.

copyright www.prietendeprofesie.ro

Ce este “Cartier de munte”?

Dau aceste explicații pentru a înțelege cei interesați ce este acest demers, fiind inspirată de “negocierile de pace” dintre mine și Bogdan. În discuție și-a exprimat părerea (să zic așa) că eu ar trebui să fiu managerul acestui proiect și atunci, mi-am dat seama că nu am explicat suficient de clar ce este “Cartier de munte”, ce este “Câmpulung, cartier de munte al Bucureștiului” și care este raportul meu cu acestea. “Cartier de munte” este un proiect de business, de dezvoltare urbană complexă, pentru orice regiune de munte aflată al una, două sau trei ore de o reședință de județ sau capitală de țară. Aceasta este o idee de business, a cărei autor sunt, deci în raport cu “Cartier de munte” sunt primul investitor. Nu sunt investitorul Alfa (căci acela va fi o persoană care va investi bani sau un fond de investiții), dar nu trebuie să-mi ofere nimeni vreun loc în management, căci poziția mea este superioară unui manager.

Ce este “Câmpulung, cartier de munte al Bucureștiului”? Este o acțiune civică, a cărei inițiator sunt, asociată soluției de dezvoltare prin proiectul “Cartier de munte”. Aceste demersuri sunt susținute prin site-ul cartierdemunte.ro, site construit integral din munca voluntară sau cedare de drept intelectual al celor specificați în blogul site-ului: Diaconu Mihai, Laurențiu Mistereanu și David Croitor care au contribuit (cartierdemunte.ro fiind o extensie a prietendeprofesie.ro) și noi, coautorii Adrian Chiru și Dana Diaconu care l-am redactat: Adrian Chiru – fotografiile de autor cu antetul lui, eu textele.

Nu ideea de business s-a născut prima, ea a decurs din preocuparea de a găsi o soluție cu puternic interes privat (căci statul nu are bani suficienți pentru dezvoltare) pentru orașul nostru, pentru a putea să ne aducem copii și părinții copiilor lăsați singuri, acasă, să-i repatriem. Să putem trăi în orașul nostru, Câmpulung Muscel.

Notă: la întrebarea “de ce ai așteptat atât”? ( “Cartier de munte” ar fi putut fi pe profit a doua zi după publicare) răspunsul este: el ar fi putut fi profitabil pe Valea Prahovei sau Colibița, zone deja dezvoltate. Scopul acestui demers este ca oamenii de afaceri români (și nu numai) să facă businessuri bune, dar să le facă la Câmpulung și la Bicaz (o zonă excepțională, lăsată de paragină), nu mi-am propus să mă imbogățesc “pe persoană fizică” într-un “timp rezonabil”. Sunt un constructor, nu construiesc pe minciuni, căci acele edificii se năruie când ți-e lumea mai dragă!

Înainte de a vizita site-ul “Cartier de munte” vă învit să citiți demersurile de început, publicate pe acest site:

copyright www.prietendeprofesie.ro

Cetățean, Constituție, Avocatul Poporului

Cum întotdeauna am avut mijloace puține, am dezvoltat o deprindere de a mă descurca și în situații complexe cu soluții simple. Eu am luat întotdeauna în serios faptul că sunt cetățean al României, că România are obligații față de mine prin Constituție. Am greșit (și probabil voi mai greși) în calitatea mea de cetățean, dar greșelile mele față de greșelile statului față de mine sunt de-a dreptul neglijabile!

Am pășit într-un nou Mileniu, ni s-a schimbat viața foarte mult într-un interval foarte scurt de timp, dar suntem pe cale de a păși într-o cu totul altfel de organizare statală (căci eu sper să rămînem la tipul de organizare statală, cea globală arățându-și mai degrabă ticăloșia decăt incapacitatea).

Nu putem să nu adoptăm saltul tehnologic, dar cum îl asimilăm respectând în același timp Drepturile Omului? Nu putem altfel decât prin Lege!

S-a încercat forțarea Constituție de către serviciile secrete, căci dânșii sunt efectiv în imposibilitate de a lucra. Dar nu aceasta este soluția, căci o astfel de abordare crează un risc major de securitate a vieții individuale. Soluția este în adoptarea legilor necesare, armonizate cu Aliații. Problema Drepturilor Omului este o problemă deosebit de serioasă peste care nu se poate trece, de aceea rolul Avocatului Poporului va trebui umpic actualizat. În primul rând, el ar trebui să reprezinte cu adevărat poporul ( să fie funcție electivă) și să se implice în asistarea cetățeanului (ca individ sau colectivitate) cînd acesta ajunge într-o situație de raport de forțe disproporționat. Vă dau exemplu contractele cu firmele de telefonie. Ca să cumpăr azi un telefon, pe deplin conștient și asumat, cu certitudinea că-mi vor fi respectate drepturile, ar trebui să-mi pot angaja una dintre cele mai bune case de avocatură și să aștept căteva luni de negocieri între avocați, ca să cumpăr bietul telefon (timp în care modelul pentru care am optat a îmbătănit moral și o iau de la capăt). Asta este o nebunie!

Nouă trebuie să ni se garateze cetățenia, statului trebuie să i se garanteze Constituția!

copyright www.prietendeprofesie.ro

Nu este experiment, este Războiul neatenției și al nepăsării!Episodul 3

NESALVATORII DE LA “SALVAȚI”: SCUTURI UMANE

N-aș putea să spun exact în timp când s-a întâmplat, dar numai Dumnezeu m-a putut duce atunci și acolo, ca să pot să știu în ziua de azi. M-am întâlnit cu Doctoru’ în față la Vila Paul. Era într-o vervă și o bucurie cum nu l-am mai văzut. Făcuseră o organizație care să ne salveze și aveau planuri mari de realizat. Cel mai important: să păzească aerul din Câmpulung. Mi-a spus să vin și eu, neapărat! Abia azi îmi dau seama cât de bine a fost “prelucrat”. Într-un ONG “pe bune”, e de muncit, trebuie să ai timp și măcar competențe medii de lucrat în internet. Când să mai muncească Doctoru’ pentru ONG, când el lucrează 24 din 24, inclusiv duminica și poate dormi două ore doar dacă-și bagă telefonul în congelator? Viața are program non stop!

Iluzionistul și-a ales din meniu un scut! Dar jocul este prea frumos să pună doar un scut, a pus câte scuturi i-a plăcut!

Apoi, jocul însemnă război! A făcut Tabăra1, apoi s-a apucat de Tabăra2.

Domnul Piperea (avocatul Gheorghe Piperea) și eu, am intrat și noi în joc, eu pe specificație, domnul Piperea pe clic. Vă explic:

Doi misterioși l-au vizitat pe domnul Piperea și i-au indicat, că aerul păzit (prin nepază) de Tabăra 1 este viciat. Conform programului, domnul Piperea trebuia să arunce în luptă Tabăra 2. Eu și cei ca mine ar fi trebuit să apărăm, căci oamenii făcuți scuturi puteau garanta, că este imposibil așa ceva! Tabăra 2, jubila!

Din fericire, nu au cei mai buni programatori, au pus la Entry doar vicii, slăbiciuni și neatenție și s-au dus direct la Rezultat.

Pe traseu, jocul s-a blocat!

copyright www.prietendeprofesie.ro