Category Archives: Oameni si fapte

“Repetiția, mama invățăturii”.

Pot spune că, nu doar nu am trecut prin viață “ca gasca prin apă”dar, nu mi-a fost frică nici de gresală, nici de incercare ( element  esențial in cercetare si progres), nici de percepția de ridicol a celor ce nu-mi inteleg  țintele prea inalte. Nici de a merge inainte, fără a avea insoțitori. Nu spun singură căci, nu am fost niciodata singură ci, cu Dumnezeu ! Continue reading

Domnului Dragoș Anastasiu

Primiti colindatorii?

Deschide usa crestine, sa vorbesc si eu cu tine !

Recastigarea increderii nu va fi niciodata o preocupare a celor ce ne conduc, ea ar trebui sa fie preocuparea tuturor celor care inteleg importanta increderii ca valoare intrinseca, ca motor al actiunii in atingerea unui scop inalt al unei comunitati, ca suma a intereselor personale convergente.

Va fac cunoscuta initiative mea:

https://prietendeprofesie.ro/scrisoare-deschisa/

Resursa umana este un subiect cat o lume ! Adevarat, avem 4 milioane de romani inafara granitelor din categoria cetateni « activi » dar, tin sa va arat ca acestia sunt impartiti in doua mari categorii : o mica parte, inalti profesionisti (medici, ITisti) si restul, necalificati. Necalificati, nu neaparat pentru ca nu au o calificare (desi cei mai multi nu au o calificare d.p.d.v. al celor ce au o varsta suficient de mare ca sa fi intalnit in viata adevarata excelenta in profesie sau meserie).

In opinia mea, in materie de resursa umana, Romania se complace in  cea mai mare diversiune  creata de sablonul generalizat.

Fara exceptie, toate ofertele de munca cer « rezistenta la stress » si « adaptabilitate ». Pana unde poate fi o calitate rezistenta la stress sau adaptibilitatea ? Eu de exemplu, nu am rezistenta la stress (sau cel putin asa cred) si am refuzat sa ma adaptez nivelului de incompetenta care se cere cu obstinatie azi ! Un om care isi permita sa-si consume energia in « lupte de castel » (sa-si perfectioneze rezistenta la stress) nu va avea niciodata timpul si concentrarea necesara pentru a-si face meseria sau profesia la un inalt nivel !

Nu mai continui subiectul caci ar trebui scrisa o carte !

Toata forta de munca inalt calificata, experimentata in ceea ce inseamna profesie sau meserie, structura organizatorica, ierarhica si calitate (intrinseca, nu declarativa) este in tara ! Nu mai este la prima tinerete si nici nu locuieste cu chirie in Bucuresti.

Daca nu se gaseste un tanar dispus sa lucreze 10 ore, se poate opta pentru doua persoane mai invarsta pe contracte de 5 ore. Oamenii sunt la ei acasa in timp ce meseriile lor se pierd caci, nimeni nu este dispus sa le conserve ! Orice persoana care a atins un nivel inalt intr-o meserie va avea capacitatea si autodisciplina sa invete o alta !

Aici intr-adevar,  infrastructura este un element  esential  dar, asa cum s-a vazut, solutii neaccesate pana acum, existau (cu precizarea ca aceasta postare a fost facuta inainte ca cei patru primari sa declare ca nu primesc si alte orase in alianta lor, dovada ca nu aveau un proiect de dezvoltare ci unul electoral, exclusivist) !

https://www.facebook.com/carmendanielad/posts/2176486132390957

Trebuie sa construim ceva aici, cu oamenii de aici ca sa facem loc celor ce doresc sa se intoarca !

Va invit sa va alaturati initiativei mele de a face Campulungul din nou Capitala prin proiectul « Campulung, cartier de munte al Bucurestiului » si intreaga regiune Bran, Campulung, Curtea de Arges, cel mai mare Centru de activitati (loisir) din Europa !

Nu va fi un proiect electoral ci unul bazat pe cercetare, antreprenoriat si vointa civica !

https://prietendeprofesie.ro/da-ti-voie-sa-vrei/

« Nu tu sau copilul tau trebuie sa plecati in Occident. Occidentul trebuie sa vina aici » !

Da-ti voie sa vrei!

Va astept !

copyright www.prietendeprofesie.ro

Om, nu domn !

Am avut  căutari și intrebări multe. Printre ele, cel mai greu de deslușit imi era sensul cuvintelor « Iisus s-a răstignit pentru noi ».  Când am ințeles cum Iisus s-a răstignit pentru mine am crezut că am ințeles totul.

In zilele acestea insă m-am speriat foarte rău si mi-am dat seama că ințelesesem putin. Nu ajunge  să ințelegi pentru tine, adevărata incercare este să  ințelegi pentru toți ceilalți. M-am confruntat cu o răutate pe care nu ca nu o cunoscusem, o cunoscusem dar, nu o analizasem. Nu doar să nu faci nimic sau să faci bine și să ți se raspundă cu rău dar,  arătand răul facut, răutatea să se reverse inzecit ca să ințelegi tu, cat de « bun » a fost cel ce nu ți-a făcut tot răul de care este capabil ci doar o mica parte, mai nimic.

M-am speriat v-am spus căci, am vazut grozăvia răutații și a necredinței pentru care Dumnezeu a trimis pe Fiul Său pe Pămant si mi-a fost frică că aceasta poate invinge bunătatea lui Dumnezeu față de noi (o  grea ispită de-a mă indoi de perfecțiunea și puterea bunătății lui Dumnezeu).

N-am trăit incercare mai grea decat  aceea de-a mă opri a-i cere lui Dumnezeu « dreptate » (adica, o formă de răzbunare). Nu cred ca exista o inșelătorie mai mare a sinelui decat aceasta. Dumnezeu le știe si le vede pe toate și le judecă dupa maretia Lui. Nu eu trebuie să-i arat Lui calea.

Inainte vreme, oamenii se adresau intre ei cu « crestine ».  Azi, s-a pierdut acest obicei caci altfel, ar fi trebuit să spun că acolo unde Dumnezeu a lăsat hrană pentru animale și izvor curat de apă (care nu seca nici la vreme de secetă) creștinii satului iși aruncă gunoiul.

Pământul nu este al nostru, este a lui Dumnezeu. Noi doar il putem ingriji in scurta noastră trecere. Mi-am cumpărat dreptul de a ingiji și a face curat in locul in care cândva au trăit oameni. Nu-mi este rușine să curăt cu mainile mele gunoiul din Grădina lui Dumnezeu căci, nu cred că omul a ajuns  “domn” in locul Domnului !

copyright www.prietendeprofesie.ro

Ţară, ţară, vrem ostaşi !

M-am nascut si am crescut in centrul unui municipiu maricel, am copilarit pe la bunici la sat (din fericire) dar mi-am trait tineretea si o parte a maturitatii intr-un mic orasel.

Abia cand am plecat sa lucrez in capitala, dupa 24 de ani, mi-am regasit spatiul familiar si confortabil. M-am instalat duminica si de luni am inceput serviciul cu sentimentul ca locuiesc si lucrez  acolo dintotdeauna. De cate ori revin in orasel, gasesc o lume cu o viata la limita supravietuirii  interioare.  Frustrarea oamenilor este coplesitoare !

Micile orase au trait drama popularii fortate si mai apoi a depopularii, dupa distrugerea industriilor care le tineau in viata. Toti cei ce au avut curajul de a-si infrunta viata au plecat si s-au confruntat cu viteza aglomeratiilor urbane si mai ales cu concurenta. Au luptat pe baricada schimbarii continue si a adaptarii. Altii, care s-au putut ancora intr-o bucata de pamant si o casa la tara si-au balansat viata intre doua lumi, fie stapanindu-le  pe amandoua (caracterele tari cu educatie sanatoasa), fie pe nici una, ramanand prinsi intre doua lumi, negasindu-si identitatea si linistea. Intr-o majoritate tragica, au nevoie sa « cunoasca pe cineva » si pentru a trece strada !

Azi, aspir la statutul de satean venit de la oras  cu un sentiment de multumire. Gasesc aici o lume mult superioara micului orasel. Aici inca gasesc oameni care nu sunt speriati sau rusinati de ei insisi, intalnesc suficient de multi oameni autentici!

Orasul mic are nevoie de o politica de dezvoltare speciala, de un tratament psihologic ca o exorcizare, pentru a scapa in primul rand de obstacolele din propria minte colectiva.

Aceste oraşe au nevoie de tineri  întorşi acasa  !

copyright www.prietendeprofesie.ro

Suntem vinovati #colectiv !

Victimele de la Colectiv sunt eroi. Cu moartea si cu suferinta lor au salvat un numar imens de vieti ! Sacrificiul lor nu a fost necesar pentru caderea vreunui Guvern ci pentru salvarea, poate, a milioane de vieti amenintate de neglijenta noastra, a tuturor. Ne-am complacut 25 de ani lasandun-ne condusi de imorali, incompetenti , excroci sau infractori (nu doar la varf ci plecand din biroul sau atelierul fiecaruia).
A fost nevoie de moartea atator copii ca sa ne intelegem vina colectiva. Da, suntem vinovati #colectiv! Continue reading

Sustinerea cu un varf de deget

Am calatorit cu trenul  de la Bucuresti la Craiova, dupa vreo 15 ani de la ultima mea calatorie cu acest mijloc de transport. In compartiment, o doamna imi dadea explicatii ca a fost venita la Bucuresti la copiii sai ca sa le dea sustinerea cu « un varf de deget ». Am gasit a fi o expresie plina de intelepciune !

Este mare lucru sa stii a pune doar varful de deget, acolo unde trebuie si atunci cand trebuie !

copyright www.prietendeprofesie.ro

Despre adevar si minciuna

Desi  exista diferente de cultura certe de la zona la zona, in mare oamenii sunt surprinzator de “aceeasi” in orice colt de lume.  Ma amuz  cand intalnesc tineri din Ardeal  la care gasesc frapanta sinceritatea. Plec cu gandul in trecut si ma imaginez pe mine cand am aterizat din Ardeal in inima Regatului si incerc sa ma vad asa cum ma vedeau concitadinii mei acum treizeci de ani… imi inspira un film de comedie !
Continue reading