Pământul nu este al nostru, este a lui Dumnezeu. Noi doar îl putem îngriji în scurta noastră trecere. Mi-am cumpărat dreptul de a îngiji și a face curat în locul în care cândva au trăit oameni. Nu-mi este rușine să curăt cu mâinile mele gunoiul din Grădina lui Dumnezeu, căci nu cred că omul a ajuns  “domn” în locul Domnului !
Continue reading →

Sunasem la 112, abia mă târâsem să-mi schimb tricoul și dedesuptul  și așteptam pe jos, lângă ușa de la intrare, să apară salvarea.  Au apărut doi indivizi . Unul, mă privește pieziș și mă intreabă: ce faceți acolo (ca și când el, șeful de sector,  tocmai dăduse peste un om al străzii întins pe scările Parlamentului)? Continue reading →

https://www.cartierdemunte.ro/

La o întalnire din 2014 a fost prima dată cand am discutat public despre această idee: Câmpulungul are nevoie de o linie de cale ferată de mare viteză București- Câmpulung.   Continue reading →

M-am născut și am crescut în centrul unui municipiu măricel, am copilărit pe la bunici la sat (din fericire), dar mi-am trăit tinerețea și o parte a maturității într-un mic orășel. Continue reading →

Incercând să analizez psihologic persoanele care răspund sau nu la telefon în funcție de cine  este la «capătul celălalt al telefonului » mi-am amintit una dintre cărțile care mi-a plăcut  foarte mult în adolescență, o biografie a lui Edison. Se împlinesc la anul 170 de ani de la nașterea sa.
Continue reading →

Ne-am lăsat conduși douăzeci și cinci de ani de imorali, incompetenți, escroci sau infractori (nu doar la vârf, ci plecând din biroul sau atelierul fiecăruia).
Abia după moartea atâtor copii ne-am înțeles vina colectivă. Da, suntem vinovați #colectiv! Continue reading →

Am călătorit cu trenul  de la București la Craiova, dupa vreo 15 ani de la ultima mea călătorie cu acest mijloc de transport. În compartiment, o doamnă îmi dădea explicații că a fost venită la București la copiii săi ca să le dea susținerea cu « un vârf de deget ». Am găsit a fi o expresie plină de înțelepciune !

Este mare lucru să știi a pune doar vârful de deget, acolo unde trebuie și atunci când trebuie !

copyright www.prietendeprofesie.ro

Deși  există diferențe de cultură certe de la o zonă la alta, în mare oamenii sunt surprinzător de “aceiași” în orice colț de lume.  Mă amuz  când întalnesc tineri din Ardeal la care găsesc frapantă sinceritatea. Plec cu gândul în trecut și mă imaginez pe mine când am aterizat din Ardeal în inima Regatului și încerc să mă văd așa cum mă vedeau concitadinii mei acum treizeci de ani… îmi inspiră un film de comedie !
Continue reading →

N-am trăit aproape niciodată sfârșiturile de drum, căci fac din timp analiza drumului parcurs, scot tot ceea ce a fost valoros, memorabil și esențial din ce-am parcurs și le așez în baza mea de date pentru a-mi fi de folos în drumurile următoare. În momentul în care trec fizic linia de « finiș », mental este demult trecută și mintea mea este ocupată cu viitorul.
Nu mi-am pus niciodată ceva în minte să-mi doresc și să nu realizez. Tot ceea ce pare că nu am reușit, în fapt nu a fost prioritatea mea, căci eu gândesc foarte diferit de majoritatea celor din jurul meu. Prioritățile mele sunt amănunte pentru alții și ceea ce unii consideră esențial, nu reprezintă pentru mine nici măcar un amănunt 🙂 !
Asemeni pancardelor de pe marginea drumului, « Sfârșit de drum » înseamnă « Drum bun » !

copyright www.prietendeprofesie.ro

După ce pe ușa uneia  dintre persoanele pe care le vizitam am găsit următorul afiș :  « azi, Doamna X ne-a părăsit, a pornit în călătoria spre o lume mai bună », mi s-a repartizat o nouă persoană pe care urma să o vizitez, un domn.  Am cerut două săptămâni de pauză ca să mă împac cu situația. Continue reading →