Domnul Ciotei

A fost Decanul si apoi  Prodecanul facultatii de Finante –Contabilitate din Campulung.

Am avut o mare apreciere pentru dansul, pentru ceea ce a reusit sa faca. Stiu « pe surse » ca si dansul m-a apreciat  desi nu s-a aratat direct niciodata si nu m-a scos din 6 la materiile dansului. Ne-a cerut in anul II sa facem un « Referat » pe care am refuzat sa-l fac fiindca nu putea fi facut. Lucrarea pe care ne-a cerut-o  dansul nu o pot face multi economisti dupa ani de experienta. Majoritatea au facut cate o tampenie formala. Eu l-am lasat restant pana in anul patru cand s-a hotarat dansul sa nu ni-l mai ceara. In schimb, ne-a chemat pe toti la un curs de-al dansului cu anul II « sa ne asculte » pe toti cei ce nu l-am facut.  I-a luat pe toti pe rand, le-a pus cate o intrebare de genul « nu-i asa ca Pamantul este rotund ? » si le-a dat tuturor 7,8 sau 9.

Super ! … zic eu in gandul meu, si-mi vine si mie randul. Bucuria mi-a fost scurta caci la mine Pamantul nu mai era rotund, era colturi , colturi si trebuia sa fac demontratii  de geometrie descriptiva prin vorbire directa… dupa vreo jumatate de ora m-a iertat si mi-a spus :

  • Deocamdata iti dau 6, dar poti mai mult !

M-a vrajit toata viata versul lui Arghezi din Flori de mucegai : « din boabe, mucegaiuri si noroi, iscat-am frumuseti si preturi noi » !  Aceste versuri ar fi fost potrivit sa fie gravate pe piatra sa vesnica !

Cladirea in care functioneaza azi Facultatea din Campulung (a carei soarta nu se stie care va fi caci educatia “nu vinde” si este mult mai usor sa distrugi ceea ce a reusit altul sa creeze decat sa duci efortul mai departe) a apartinut Uzinei ARO. Initial a fost o cladire de birouri dar dupa declinul Uzinei si inceperea actiunilor de vanzare pe bucati a fost mutat acolo departamentul de « Desfacere » si arata jalnic. Gri, murdar, intunecat … un aspect de puscarie cu intrarea si iesirea libera.

Domnul Ciotei, cu priceperea sa si cu relatiile sale personale a reusit sa cumpere acea cladire pentru Universitatea « Spiru Haret ». A renovat cladirea fara extravagante financiare dar fara sa scape ceva in ordine si curatenie. A desfiintat sectiile care functionau fara forme legale (complet intocmite) si a oferit comunitatii o Facultate ca o bijuterie. Aveam  plante pe holuri aduse toate de la studenti de acasa, nu cumparate pe bani grei de la Mall.  Profesorii care veneau de la Bucuresti (unii de la ASE Bucuresti) ,cu o viata in invatamant, nu-si explicau acest fenomen : cum rezistau plantele ne atinse pe holuri si curatenia aceea de ziceai ca esti pe holurile unui Hotel pretentios, nu pe holurile unei Universitati dintr-un mic orasel unde invatau « tinerii din ziua de azi » ?

Acest fenomen era un om (care daca nu era perfect atunci era asemeni mie) pentru care  Facultatea era propriul sau copil si care iubea scoala si tinerii care invatau in ea !

copyright www.prietendeprofesie.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.