Domnul Nagy

UmarulConducerea Institutului de Cercetari al Uzinei ARO, în care lucram, a luat hotărârea să înființeze un post de ¨ofițer de serviciu¨ la intrarea în clădire întrucat nu eram separați prin  gard de Uzina și oricine putea intra în clădire. Se făcea de serviciu cu rândul !

În ziua în care mi-a venit rândul, sosește un Domn mai  învârstă care intră cu un pas foarte hotărât fără a mă băga în seamă !

Eu il abordez politicos deși mă depașise :

–          Vă rog frumos !

–          Da, poftiti !

–          Imi cer scuze dar trebuie să vă înregistrez în evidența de intrări !

Domnul se intoarce cu gesturi lente și maiestoase (dar fără suficiență) și mă întreabă :

–          Dar de ce trebuie să mă înscrieți la intrare ?

–          Fiindcă așa am primit dispoziție !

În acel moment, Domnul schimbă atitudinea în una fermă și rapidă:

–          Atunci trebuie neapărat să vă dau numele meu, poftiți scrieți : Nagy !

Eu scriu. Când termin, il privesc și întreb :

–          Aveți vreo legatură cu Domnul Nagy  fostul director al Uzinei ARO ?

–          Chiar el ! îmi raspunde surprins placut, mă cunoasteți ?

–          Am auzit de dumneavoastră !

Deja prietenos și afectuos,  îmi pune mâna pe umăr și mă întreabă :

–          Stiți cine trebuie să respecte primul o dispoziție ?

–          …

–          Cel care a dat-o !

copyright  www.prietendeprofesie.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.