Conducerea Institutului de Cercetari al Uzinei ARO, în care lucram, a luat hotărârea să înființeze un post de ¨ofițer de serviciu¨ la intrarea în clădire întrucat nu eram separați prin gard de Uzina și oricine putea intra în clădire. Se făcea de serviciu cu rândul !
În ziua în care mi-a venit rândul, sosește un Domn mai învârstă care intră cu un pas foarte hotărât fără a mă băga în seamă !
Eu il abordez politicos deși mă depașise :
– Vă rog frumos !
– Da, poftiti !
– Imi cer scuze dar trebuie să vă înregistrez în evidența de intrări !
Domnul se intoarce cu gesturi lente și maiestoase (dar fără suficiență) și mă întreabă :
– Dar de ce trebuie să mă înscrieți la intrare ?
– Fiindcă așa am primit dispoziție !
În acel moment, Domnul schimbă atitudinea în una fermă și rapidă:
– Atunci trebuie neapărat să vă dau numele meu, poftiți scrieți : Nagy !
Eu scriu. Când termin, il privesc și întreb :
– Aveți vreo legatură cu Domnul Nagy fostul director al Uzinei ARO ?
– Chiar el ! îmi raspunde surprins placut, mă cunoasteți ?
– Am auzit de dumneavoastră !
Deja prietenos și afectuos, îmi pune mâna pe umăr și mă întreabă :
– Stiți cine trebuie să respecte primul o dispoziție ?
– …
– Cel care a dat-o !
copyright www.prietendeprofesie.ro