Om, respect, calitate.

Va marturisesc ca multi ani nu am stiut ce este aceea “calitate”!  Mult timp am crezut ca Departamentul de ¨Calitate¨ este un serviciu in care isi desfasoara activitatea niste persoane mai slabe  profesional care intocmesc si plimba niste hartii ! Asta era tot ceea ce percepeam eu in raport cu calitatea!

Am avut o sansa extraordinara sa lucrez  15 ani intr-un Institut de Cercetari in atelierul de Prototipuri unde se intalneau cei mai buni oameni in domeniile lor : conceptie, proiectare, executie ! Niciodata nu m-am gandit ca vreunul dintre noi trebuie sa tina cont de ¨calitate¨, aceasta nu era un concept separat de ¨executie¨. Nimeni din anturajul meu nu concepea ca poate sa-si faca treaba altfel decat la cel mai inalt standard !

I-am inteles sensul abia dupa ce am trait experienta altor organizatii si a altor tipuri de oameni in raport cu persoana lor si cu meseriile lor!

Primul meu loc de munca  a fost pe banda de montaj la Fabrica de baterii din Timisoara ! Nici acolo nu am intalnit acest concept separat, tot ceea ce ajungea la capatul benzii si era necorespunzator se intorcea la cel care era autorul erorii, pentru remediere… se putea intampla mai ales datorita vitezei mari de executie. O perioada,  la inceputul activitatii mele nu-mi permiteam pauza de masa fiindca eram ocupata cu remedieri ! Desi am fost repartizate mai multe tinere pe acea banda (baterii de 9V, care era considerata  cu conditii bune  de munca fiindca nu lucra cu negru de fum, elementii erau déjà compactati) eu am fost singura care am rezistat. Si nu a trebuit sa rezist doar fizic, fiindca fizic probabil erau fete de la tara mult mai rezistente decat mine ci a trebuit sa fiu acceptata de catre veteranele benzii !

In prima saptamana nu m-am gandit decat la filmul lui Charlie Chaplin pe care abia atunci l-am inteles, cel in care era muncitor intr-o fabrica, la banda de montaj ! Colegele pareau de-o rautate si de-o vulgaritate greu de suportat dar, eram studenta la seral, la Energetica, si aveam neaparata nevoie de un loc de munca … eram hoarata sa rezist ! Dintotdeauna am avut un respect firesc pentru oameni si acesta s-a facut apreciat de colegele mele care au inceput sa ma sprijine si sa-mi mai faca din norma cand intram intr-o ¨ vrie ¨ care cu siguranta m-ar fi costat pauza de masa ! Incet, incet eu am descoperit in colegele mele un cu totul alt tip de oameni decat au lasat sa se intrevada la prima vedere iar ele pur si simplu m-au adoptat ca si copil al benzii ! Cand a sosit sesiunea m-am simtit in imposibilitatea de-a invata si am facut cerere de concediu fara plata care nu a fost aprobata de catre Seful de sectie ! Atunci am solicitat un post de noapte care nu era specific benzii de 9V unde nu se lucra decat schimbul unu dar existau niste masini de confectionat repere (borne metalica) unde cateodata , daca era necesar, se instituia si un post de noapte…  nici acest lucru nu s-a aprobat ! Eram tare necajita dar iata ca Seful de sectie a venit in ¨vizita de lucru¨ (nu venea prea des, cam o data pe saptamana) si a trecut si pe la banda noastra ! Fetele au ¨sarit la scandal¨ cu el… nu pot reproduce stilul de limbaj dar omul a fost facut ¨praf¨ ! Greva in toata regula, terfelit ca om care avea copii acasa si obligat sa-mi aprobe schimbul de noapte (ca sa iau si salariu) chiar daca erau destule repere !

Aceasta povestioara  ilustreaza conceptia mea despre “calitate”, ea rezida din calitatea umana spre cea profesionala si nu are legatura doar cu instruirea profesionala ci mai ales cu instruirea morala, cu respectul de sine, cu respectul pentru oameni in general si pentru tot ceea ce ne inconjoara !

copyright www.prietendeprofesie.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.