Trebuie sa va spun de la inceput ca eu cred doar in zodiacele care spun de bine ! Daca prezicerea este negativa, clar prezicatorul ¨nu se pricepe¨ !
Cum gandesc ca aceste zodii sunt in fapt concluziile unor observatii si statistici pe timp indelungat amestecate cu o stiinta a viitorului despre care abia incepem sa descoperim mici franturi, ma mai las purtata in taramul zodiacal tot asa cum imi place mie si probabil oricui sa evadeze in povesti nemuritoare !
Nu cred ca am intalnit vreodata o persoana nascuta in zodia scorpionului, fie barbat, fie femeie sa nu-mi placa sau sa nu-mi devina prieten. Tatal meu a fost ¨scorpion¨, fiul meu este ¨scorpion¨, am lucrat doisprazece ani in aceeasi echipa cu doi ¨scorpioni¨, am avut sefi ¨scorpioni ¨, am avut si am prieteni ¨scorpioni¨ … si inca traiesc !!! Ce mai, sunt expert in aceasta zodie !
Ma intrebam de ce imi plac atat de mult acesti oameni desi, asa cum toate zodiacele spun, au o latura intunecata si sunt neinduratori si cand este cazul si cand nu este cazul ! Raspunsul pe care mi l-am dat este ca-mi place onoarea lor, ca desi animalul ales sa-i reprezinte este un nevertebrat ei ¨ au coloana vertebrala ¨, se lupta privind in ochi si daca este cazul sa-ti fie dusmani vei sti cu siguranta asta, nu te vei trezi niciodata injunghiat pe la spate caci vor avea intotdeauna taria de-a te infrunta!
Anul acesta implinesc 30 de ani de cand am sosit eu la Uzina ARO si m-am angajat ca electrician de intretinere ( caci am terminat un liceu energetic) la Prototip ! Ca sa povestesc despre viata mea la ARO, persoana cea mai importanta despre care trebuie sa vorbesc este colegul si seful meu direct, Dan !
Dan este maistru electrician si electronist pasionat dar acest titul dobandit de ¨maistru¨ a fost tot timpul umbrit de caliatea lui de ¨maestru¨ profesional ! Cand am inceput sa lucrez cu Dan, eu aveam 20 de ani si el 30 si departamentul de intretinere electrica era format din noi doi ! Ma vad cu ochii mintii alergand la propriu dupa el prin Uzina (omul acesta avea, si sper ca inca are, o energie si o viteza in el incredibila incat eu nu ma puteam tine dupa el decat intr-o alergare usoara !).
Toata lumea il cunostea, mai bine spus tot orasul il cunostea caci putea face aproape orice ! Nu exista magazie in Uzina unde el sa nu intre si sa-si caute cele necesare desi teoretic intrarea era interzisa si practic niciodata nu era disponibil tot ce se gasea in magazie ! Nu cred ca a avut vreodata probleme cu aprovizionarea cu alimente desi in vremea comunista magazinele erau goale caci pentru el nici o magazie din oras nu ramanea cu lacatul pus !
Treptat, ne-am adunat mai multi in atelierul de intretinere si ne beam cafeau impreuna dimineata si tineam niste sedinte tehnice pe care nu le-am mai regasit nicaieri dupa moartea Uzinei, si am fost vesnic uimita de lipsa de profesionalism intalnita la cei mai multi ingineri cu care am mai lucrat si a institutiilor prin care am mai ajuns !
De cele mai multe ori eu faceam cafeau, puneam cana pentru Dan la el pe birou si-l intrebam:
– Dane, mai vrei zahar ? la care primeam de fiecare data acelas raspuns :
– As vrea sa mai scot !
Multe ar fi de povestit si o voi face in viitor !
Fiindca umblam cu Dan peste tot si deci intram si eu cu el prin toate magaziile aveam o dotare de scule demna de invidiat si la mine puteai gasi tarozi, filiere si burghie de toate dimensiunile. Desi eram ¨mic copil¨ sau ¨prescolar¨ fata de tot ceea ce avea Dan, a fost ¨bataie¨ pe sculele mele cand am parasit atelierul !
Cand am plecat din Uzina, la despartire, in ultima zi i-am multumit si i-am spus :
– Dane, tot ce stiu in meseria asta, tu m-ai invatat!
El mi-a raspuns :
– Dana, am avut pe cine!
Ma intreb azi, in ce Uzine oameni ca Dan ii pot invata pe tineri, cum eram eu atunci, ¨ sa munceasca ¨?
copyright www.prietendeprofesie.ro