De curând, domnul Ion Cristoiu se văita ce mare belea are pe cap fiind cititor-călător, că știe doar când pornește a citi o carte, nu și când o termină, când ajunge la sfârșit. Spunea dînsul că pleacă să verifice o sursă și din sursă-n sursă, ajunge pe unde nici nu te gîndești, foarte departe de unde a plecat.

Așa am plecat și eu să răspund unui comentariu și de cîteva zile scriu în minte niște episoade din “Întoarcerea acasă”, fără să fi atins subiectul de la care am plecat.

Este vorba despre “Câmpulung, cartier de munte al Bucureștiului”, demersul meu care propune dezvoltare prin legătură de cale ferată de mare viteză (atât cât permite distanța de 150 de km, cât avem noi până la București), dar nu doar atât, demersul propune ceva mai complex, nu mai insist acum căci există descris în celelalte texte de pe blog și pornește de la preocuparea mea pentru stoparea imigrației, întoarcerea acasă și găsirea unor soluții de viață pentru noi în țară. Toate acestea fiind azi luate cu japca și făcute platformă electorală “sinceră”, “originală” și “proprie” a primăriței noastre.

Mulți gândesc, deși puțini mi-au spus, că nu ar fi atăt de important că acestea sunt niște idei furate, ci mai important ar fi să le facă. Explic aici de ce nu este așa, acesta fiind un raționament fals.

Un proiect este ceva complex și unitar. Ca să poată fi materializat, de la idee la fapt împlinit, el trece printr-un proces, are un traseu care, ca orice construcție, implică diferențe de la teorie la practică și obstacole neprevăzute care trebuie depășite. Ori, dacă proiectul nu este unitar, adică cel ce l-a conceput este exclus din proiect (situație aproape generalizată indiferent de proiect), cei ce sunt împroprietăriți cu ideea altcuiva, sunt împroprietăriți doar cu titlul ideii, nu și cu mintea celui care a conceput mult mai mult decât pot dînșii transfera ilicit. Cum ar putea depăși obstacolele și problemele tehnice care apar inerent în proces, cineva care a înțeles un titlu? Un exemplu palpabil sunt proiectele doamnei Coșa. De unde s-a pornit și la ce s-a ajuns, Bulevardul nostru arată ca un tablou celebru împopoțonat cu zorzoane și flori de plastic!

În cazul meu, eu știu din capul locului că primărița nu-l poate face! Pe de o parte proiectul este un proiect de comunitate, pe de alta primărița nu are calitățile umane și tehnice necesare ca să poată coordona un astfel de proiect. Lupta mea nu este neapărat cu dânsa, nu mă interesază “să recunoască” că nu-i aparține, căci de vreme ce s-a pretat la furt de la un cetățean, este evident că dânsa are o altă agendă decît cea pe care o afișază. Lupta mea este pentru concetățenii mei cinstiți, care fie nu sunt atenți, fie sunt neglijenți, fie sunt manipulați (nu este o glumă) și se fac părtași nu unui furt, ci distrugerii sigure a unui proiect. De asemenea, lupta mea este lupta mea personală de cetățean (cetățean român), liber (fiindcă Dumnezeu mi-a asigurat libertatea) de a-mi cere drepturile, de a spune ADEVĂRUL și de a mă opune, nu doar unor persoane, ci unor Instituții care, printr-o putere disproporționată, îmi fură dreptul constituțional de viață în țara mea prin ceea ce știu să fac ca rezultat a unei experiențe de o viață! Căci una este fapta de furt a unei persoane și cu totul altceva este furtul unei Instituții de la un cetățean, personă fizică! În mandatul trecut am depus la registratura primăriei o scrisoare adresată primarului care conține informații despre acest proiect, vehiculate azi ca fiind contribuții personale ale Primarului în funcție. În acest mandat am fost la primărie în audiență cu acest proiect, deci nu persoana EVL a furat de la mine, ci Instituția Primăriei (și înainte de asta au furat alte Instituții, ONG-uri și partide)!

copyright www.prietendeprofesie.ro