Domnul Ciotei

A fost Decanul și apoi  Prodecanul facultății de Finanțe –Contabilitate din Câmpulung.

Am avut o mare apreciere pentru dânsul, pentru ceea ce a reușit să facă. Știu « pe surse » că și dânsul m-a apreciat,  deși nu s-a arătat în mod direct niciodată și nu m-a scos din 6 la materiile dânsului. Ne-a cerut în anul II să facem un « Referat » pe care am refuzat să-l fac. Nu putea fi făcut. Lucrarea pe care ne-a cerut-o  dânsul nu o pot face mulți economiști după ani de experiență. Majoritatea a făcut câte o tâmpenie formală. Eu l-am lăsat restant până în anul patru când s-a hotărât dânsul sâ nu ni-l mai ceară. În schimb, ne-a chemat pe toți la un curs de-al dânsului cu anul II « să ne asculte ».  I-a luat pe toți pe rând, le-a pus câte o întrebare de genul « nu-i așa că Pământul este rotund ? » și le-a dat tuturor 7,8 sau 9.

Super ! … zic eu în gândul meu, și-mi vine și mie rândul. Bucuria mi-a fost scurtă, căci la mine Pământul nu mai era rotund, era colțuri , colțuri. Mi-a cerut să fac demonstrații  de geometrie descriptivă prin vorbire directă… După vreo jumătate de oră m-a iertat și mi-a spus :

  • Deocamdată îți dau 6, dar poți mai mult !

M-a vrăjit toata viața versul lui Arghezi din Flori de mucegai : « din boabe, mucegaiuri și noroi, iscat-am frumuseți și prețuri noi » !  Aceste versuri ar fi fost potrivit să fie gravate pe piatra sa vesnică !

Clădirea în care funcționeaza azi Facultatea din Câmpulung (a cărei soartă nu se știe care va fi, căci educația “nu vinde” și este mult mai ușor să distrugi ceea ce a reușit altul să facă decât să duci efortul mai departe) a aparținut Uzinei ARO. Inițial a fost parte a Universității din Brașov, dar mai apoi, o clădire de birouri. După declinul Uzinei și începerea acțiunilor de vânzare pe bucăți, a fost mutat acolo departamentul de « Desfacere ».  Arăta jalnic!  Gri, murdar, întunecat … un aspect de pușcărie, cu intrarea și ieșirea liberă.

Domnul Ciotei, cu priceperea și cu relațiile personale, a reușit să cumpere acea clădire pentru Universitatea « Spiru Haret ». A renovat clădirea fără extravaganțe financiare, dar fără a scăpa ceva în ordine și curațenie. A desființat secțiile care funcționau fără forme legale (complet întocmite) și a oferit comunității o Facultate ca o bijuterie. Aveam  plante pe holuri, aduse toate de la studenți de acasă, nu cumpărate pe bani grei de la Mall.  Profesorii care veneau de la București (unii de la ASE București) ,cu o viață în învățământ, nu-și explicau cum puteau rezista plantele neatinse pe holuri și curățenia aceea, de ziceai că esti pe holurile unui Hotel pretențios, nu pe holurile unei Universități dintr-un mic orașel, unde învățau « tinerii din ziua de azi » ?

Acest fenomen era un om (care dacă nu era perfect atunci era asemeni mie) pentru care  Facultatea era propriul copil și care, iubea școala și tinerii care învățau în ea !

copyright www.prietendeprofesie.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.