Gabriel, fiind șef de șantier într-o lucrare a cărui beneficiar era un persan din Irak, era solicitat zi de zi de către acesta să-i răspundă la întrebări. Rar trecea câte o zi în care persanul să nu se prezinte în șantier, să-l cheme și să-l întrebe de ce face una sau alta. De fiecare dată, Gabi îl expedia politicos, spunându-i să se ducă la birouri să întrebe, că el nu poate sta de vorbă cu el “că are treabă”. Dacă vă gândiți că Ali s-a conformat, atunci nu știți cu câte mii de ani în urmă se îndeletniceau acele popoare cu comerțul, implicit cu businessul!
Într-o zi, îl sună patronul firmei și îl invită, împreună cu Ali la “o ciorbă”. O ciorbă a și fost, fără friptură, motiv pentru care nu a stat Gabi prea mult în acea firmă, fiindcă, zice el, nu are încredere în bărbații care nu beau un pahar înafara serviciului (ce cuvânt interesant, serv +viciu) și nu mănâncă friptură…!
La masă, Ali începe a-i povesti patronului că până la Gabriel, toți șefii de șantier au stat de vorbă cu el, și două ore dacă a dorit el. Numai Gabriel nu a avut timp, fiindcă avea treabă, încheind cu concluzia:
“Dacă Gabriel are treabă, Ali face bani”!
Avem treabă! România trebuie să facă mai mult decât “doi bani”!
Copyright www.prietendeprofesie.ro