Monthly Archives: October 2023

Economia Metaversului.

Mintea unană este un bun al nostru, numit imaterial. Am îndoieli că mai putem rămâne la acest stadiu de abordare. De ce? Deoarece o nouă dimensiune s-a insinuat în spațiul vieții noastre, dimensiunea Info-Tech. Această lume nu este ceva cu totul nou, ea a existat și înainte, dar de dimensiuni mult restrânse și accesibilă doar unei elite, în general bazată pe studiu, profesii și talent, dar și pe un grad de subiectivitate în funcție de regim și modă (tech a fost tiparul). Mă gândesc la cartea tipătită, la presa tipărită și la artă, ca rezultat material a unei capacități imateriale. Arta și cartea bucurându-se și azi de un spațiu reglementat, chiar dacă este imperfect. Presa a fost eliminată din reglementare, devenind prin natura ei un bun Info-Tech și momentan strivită de amalgamul de “info” nedefinit legal, contabil și fiscal. Ce a adus dimensiunea Tech? A adus o nouă industrie. Momentan o industrie fără reguli clare. Mai putem considera programele informatice imobilizare necorporală? În opinia mea, nu! Foarte multe produse ale bunului nostru imaterial, mintea, sunt cât se poate de active materiale din categoria materialelor consumabile, a obiectelor de inventar sau a mărfurilor și abia o mică parte a acestora poate fi încadrată la categoria imobilizărilor, a investițiilor pe termen lung. Care sunt competențele chemate a defini și a reglementa? Unele Tech-Economice, căci așa cum am scris deja în “Metaversul, noua Americă” a venit momentul reglementării, nu se mai poate face împroprietăriea prin start al căruțelor, statele și contributorii la bazele de date au pierdut suficient în favoarea temerarilor cu pistolul la brâu! Presa este plătită doar din publicitate, nu este plătită pentru proprietate!

Text dedicat domnului Ion Cristoiu și tuturor producătorilor de investiții materiale pe termen lung din bunul lor imaterial, mintea!

Copyright www.prietendeprofesie.ro

https://prietendeprofesie.ro/metaversul-noua-america/

Matematica vieții.

Viața este un complex de teste cu exerciții, cu ecuații și operații complicate. Nu ne putem uita la un astfel de test și să dăm răspunsul corect dintr-o privire. Pentru a rezolva problemele ne trebuie pricipii, legi, teoreme și antrenament, exercițiu în aplicarea lor. Câteodată, dar numai în anumite cazuri, se pot face artificii. Artificiul este o prescurtare, nu o derogare, nu o manipulare! Apoi, pentru evaluarea rezultatului ne trebuie un etalon, o competență superioară și o situare în același sistem de referință pe întreg traseul.

Am urmărit cu atenție nenorocirile ce se petrec în Israel. Problema este deosebit de grea, nu înțeleg cum au unii răspunsuri atât de sigure și atât repede, nu doar pentru ei înșiși, dar și pentru ceilalți? Eu nu reușesc încă să disting sistemele de referință în care se produc fenomenele. Am urmărit cu atenție toate părțile. Am văzut un medic palestinian stabilit în România care, susținând cauza palestiniană, de cîte ori era întrebat de măcelul abominabil asupra evreilor spunea că nu vrea să discute politică. Un medic! De cealaltă parte, am auzit: mai întâi răzbunare și vedem apoi ce s-a întâmplat! Adică, omorâm tot ce ne iese în cale și facem analiza mai apoi! Nu am eu o soluție, Israelul este într-o situație deosebit de complicată, mai ales fiindcă acest popor trăiește în mai multe sisteme de referință. Intuiția îmi spune că nu s-a gestionat bine cu mulți ani înainte ce, cum și unde se aplică. Prioritatea ar fi clarificarea sistemelor pentru atribuirea corespunzătoare a legilor și metodelor, pentru a evita un colaps generalizat pe toate sistemele lor de viață, cu implicații pentru toți ceilalți, prieteni sau dușmani. Mulți spun că statele nu au prieteni! O fi adevărat, nu-i contrazic, dar popoarele au!

Gabriel are treabă!

Gabriel, fiind șef de șantier într-o lucrare a cărui beneficiar era un persan din Irak, era solicitat zi de zi de către acesta să-i răspundă la întrebări. Rar trecea câte o zi în care persanul să nu se prezinte în șantier, să-l cheme și să-l întrebe de ce face una sau alta. De fiecare dată, Gabi îl expedia politicos, spunându-i să se ducă la birouri să întrebe, că el nu poate sta de vorbă cu el “că are treabă”. Dacă vă gândiți că Ali s-a conformat, atunci nu știți cu câte mii de ani în urmă se îndeletniceau acele popoare cu comerțul, implicit cu businessul!

Într-o zi, îl sună patronul firmei și îl invită, împreună cu Ali la “o ciorbă”. O ciorbă a și fost, fără friptură, motiv pentru care nu a stat Gabi prea mult în acea firmă, fiindcă, zice el, nu are încredere în bărbații care nu beau un pahar înafara serviciului (ce cuvânt interesant, serv +viciu) și nu mănâncă friptură…!

La masă, Ali începe a-i povesti patronului că până la Gabriel, toți șefii de șantier au stat de vorbă cu el, și două ore dacă a dorit el. Numai Gabriel nu a avut timp, fiindcă avea treabă, încheind cu concluzia:

“Dacă Gabriel are treabă, Ali face bani”!

Avem treabă! România trebuie să facă mai mult decât “doi bani”!

Copyright www.prietendeprofesie.ro

Avem treabă!

Hai să ne apărăm țara, fiecare cu puterea lui! Poetul să lupte cu poezia, noi să-i deranjăm fiind aici!

Dacă ești prea tânăr, rămâi și fă-ți o carieră! Dacă ai făcut o carieră, întoarce-te acasă!

Cu ipirație din experiența lui Gabriel și clipul primarilor PSD proaspăt trecuți la PNL: Avem treabă!

Copyright www.prietendeprofesie.ro

Zvoneri și Răspândaci, comedie sau tragedie?

Aduc în atenție modul în care o mână de oameni pot destabiliza un oraș, o comunitate. Deși fac referire directă la proiectul propus de mine pentru orașul Câmpulung Muscel și “peripețiile” prin care am tercut și trec cu el, “modelul” poate fi extrapolat în toate domeniile vieții noastre de după ’90.

Am avut mai multe încercări de întoarcere acasă, dar era evident că va trebui mai întâi să mă întorc eu și am avut un plan pe câțiva ani ca să putem să-l realizăm. Fiind preocupată de “întoarcerea acasă” și de reunirea familiei, am construit, de la o soluție personală, o țintă și o strategie de dezvoltare pentru oraș.

Ea este cuprinsă în tot ceea ce am expus pe blogul personal www.prietendeprofesie.ro și pe site-ul dedicat www.cartierdemunte.ro, extensie a primului.

Binențeles, a fost un procces de timp, am început vorbind cu familia, cu prietenii , cu oamenii de pe stradă și mai apoi cu organizații sau instituții, cu oameni pe care i-am considerat competenți în a înțelege și a înainta, dacă nu chiar a realiza un astfel de proiect într-o comunitate dedicată.

Realitatea cu care m-am confruntat mi-a depășit orice imaginație, deși mi-am luat niște măsuri de precauție urmare a unei experiențe pe care v-o împătășesc, dar în acest moment realizez că nu trebuia să fac vreun pas fără avocat, situație care nu poate fi posibililă nu numai raportat la cost, dar ar fi o curată nebunie. Trăim într-o nebunie? Mă tem că da, și aceasta este cauza imigrației în masă!

În faza incipientă a demersului, fiind de puțin timp întoarsă acasă m-am dus la un vernisaj de grafică al unui fost coleg. Acolo, un domn însoțit de nepoțică s-a apropiat de mine și mi-a spus că are o acțiune civică, că strânge semnături pentru redarea Clubului ARO destinației inițiale, de cultură și implicare socială în folosul comunității. Nu s-a îndepărtat bine de mine, că un alt domn, o cunoștință, s-a apropiat de urechea mea și mi-a spus să nu am de-a face cu dănsul, că este un fripturist și fel de fel de alte caracterizări negative. A încheiat spunându-mi că o face pentru mine, fiindcă mă cunoaște. Țin a vă spune că persoana în cauză îi aducea de-a dreptul elogii pe față acestui activist, atât înainte, cât și după “sfatul prețios” dat mie.

Urmare acestei experiențe, mi-am luat niște măsuri, printre care și înregistrarea mărcilor, dar nu am abordat demersul chiar prin prisma teoriei conspirației. Azi doresc să vă atrag atenția că suntem victima unei practici, nu a unei teorii!

Vă supun atenției, modul în care toate proiectele menite să aducă dezvoltare orașului, au beneficiat de opoziție populară pe baza unor zvonuri bine ticluite. Înafară de proiectul meu, a cărui parcurs îl voi descrie în amănunt, Cămpulungul a avut încă două proiecte, foarte avansate, care, în opinia mea, au fost anihilate cu astfel de metode. Unul dintre acestea este Proiectul cu pârtii al unui grup de câmpulungeni, cu foarte mulți bani privați băgat în el, cu un eșec de parcurs prin Părtia e la Mățău (realizată prin “consultanță de specialitate”) și depre care s-a zvonit că nu a fost un proiect “pe bune”, ci o “‘țeapă”.

Deși am toate motivele să fiu supărată în nume personal pe domnul Mirea, nu am crezut și nu aș crede vreodată o asemenea enormitate! Să aduci un astfel de proiect până în stadiul în care a fost adus, nu însemnă doar foarte mulți bani, ci o muncă titanică! Convingerea mea este, că s-a încercat preluarea acestui proiect pe nimic, într-o perioadă în care s-a putut vorbi efectiv despre un atac la adresa afacerilor românești prin distrugere, preluare și vânzare cu comision către străini sau pur și simplu distrugere pentru anihilarea concurenței! Multe inițiative sau chiar afaceri consolidate au fost astfel “rase”: Blue Air, Combinatele românești de îngrășăminte, Hexi Farma și alte zeci sau sute de care nu știm și autoritățile statale nu s-au îngrijit, ba din contră.

Deși acesta este un proiect eminamente privat, el ar fi adus beneficii uriașe orașului și proiectul meu a fost gândit în prelungirea unei astfel de perspective.

Un alt proiect înaintat chiar Guvernului din acele vremuri este cel al domnului Ivan, pentru Investiție energetică la Apa Sărată, beneficiar și el de opoziție colectivă, total nedocumentată. Acest proiect ar fi adus beneficii complexe orașului.

Concluzia mea este că noi, colectivitatea, ar trebui să analizăm mai bine, mai cu calm și cu onestitate proiectele propuse, căci cu un larg suport popular au fost respinse toate proiectele de dezvoltare propuse și cu o tăcere nedemnă funcționează de mulți ani businessuri profitabile cu deșeuri și trafic de persoane.

Mai grav, și aceasta este o percepție a mea, cei ce ne-au ținut în această subdezvoltare clamează azi că vor și pot să ne salveze!

copyright www.prietendeprofesie.ro