Category Archives: Oameni si fapte

Metaversul, noua Americă!

Parcă nimic nu trezeste o spaimă mai mare în aceste vremuri decât Metaversul cu identitatea lui, și a noastră, electronică. Un lucru aș vrea să accentuez, nu ne putem pune în calea timpului și a timpurilor!

Metaversul este doar o nouă Americă, abia descoperită și în care au ajuns doar cei mai temerari. Cei alungați din “Universul perfect” (mai rupt de realitate decât metaversul însuși), unii infractori, alții nesupuși.

Metaversul este doar un nou spațiu spre care mergem cu un alt vehicul. Nimic altceva! Este șansa noastră de a înlătura impostura. Este călătoria cea mai accesibilă și mai ieftină spre conferințe științifice adevărate, cunoaștere, interacțiune, comunicare, frumos. Trăim deja în Metavers, depinde doar ce cultivăm noi în el! Pandemia a grăbit pașii. Liderii geriatrici suprastatali și televiziunile aservite “Universului perfect” și-au luat-o în barbă la propriu, prin clic!

America însăși se va întoarce la istoria și identitatea ei pentru a pune ordine în Metavers, căci Metaversul în formare are nevoie de formatare!

copyright www.prietendeprofesie.ro

La mulți ani, “generație în blugi”!

Noua generație, tot în blugi, pare de neînțeles. Codificată TFL (ceva rău) de către generația pe care nu s-a găndit nimeni să o codifice TSGB adică: “Te salut generație în blugi”(cea mai tare din parcare), este o generație de totală neîncredere! Să fim clari, vorbim despre generație nu despre proprii noști copii, ai noștri sunt o excepție fericită!

În urmă cu ceva ani, mama mea a urmat un tratament la București. Mergeam cu metroul la spital pentru controale și proceduri. Ne urcăm în metrou și stupefacție, deși se sprijinea în baston și scaunele erau pline de tineri, nimeni nu i-a cedat locul. În primul moment am fost revoltată. Apoi, m-am îndreptat spre un băiat și l-am rugat să cedeze locul mamei mele. În acea clipă, s-a oprit din conversție (făcea parte dintr-un grup) și s-au ridicat toți cei din grup care erau așezați.

Am făcut acest experiment în toate zilele de tratament. Toți tinerii cărora le-am cerut să cedeze locul au făcut-o, în grabă și cu repect, cu o singură excepție, o tânără care a motivat că este însărcinată. Nu se vedea încă sacrcina.*

Un refuz la atâtea cedări grabnice și respectuoase mie mi-a arătat doar neatenție. Cum să ne facem loc în câmpul lor vizual nu știu (și nu cred că răutatea este o soluție), dar ceea ce văd este că și ei poartă blugi, doar că sunt mult prea ușor procurați.

*Într-o noapte de “Focu lu”Sumedru”, am plecat cu niște prieteni printre blocuri să ajungem la foc. În fața unui garaj unii puseseră de toate pe grătar. Gabi, în stilul lui, le strigă (că era o mincă distanță)”: Dă-mi și mie o friptură pentru nevastă, că este gravidă! Primește răspuns: nu se vede a fi gravidă! La care Gabi-i zice: nu se vede că a rămas aseară! Distracția a fost atât de mare, că au venit către noi să insiste să ne alăturăm, dar binențeles, ne-am văzut de drum, mai binedispuși cu toții.

copyright www.prietendeprofesie.ro

Ce este “Cartier de munte”?

Dau aceste explicații pentru a înțelege cei interesați ce este acest demers, fiind inspirată de “negocierile de pace” dintre mine și Bogdan. În discuție și-a exprimat părerea (să zic așa) că eu ar trebui să fiu managerul acestui proiect și atunci, mi-am dat seama că nu am explicat suficient de clar ce este “Cartier de munte”, ce este “Câmpulung, cartier de munte al Bucureștiului” și care este raportul meu cu acestea. “Cartier de munte” este un proiect de business, de dezvoltare urbană complexă, pentru orice regiune de munte aflată al una, două sau trei ore de o reședință de județ sau capitală de țară. Aceasta este o idee de business, a cărei autor sunt, deci în raport cu “Cartier de munte” sunt primul investitor. Nu sunt investitorul Alfa (căci acela va fi o persoană care va investi bani sau un fond de investiții), dar nu trebuie să-mi ofere nimeni vreun loc în management, căci poziția mea este superioară unui manager.

Ce este “Câmpulung, cartier de munte al Bucureștiului”? Este o acțiune civică, a cărei inițiator sunt, asociată soluției de dezvoltare prin proiectul “Cartier de munte”. Aceste demersuri sunt susținute prin site-ul cartierdemunte.ro, site construit integral din munca voluntară sau cedare de drept intelectual al celor specificați în blogul site-ului: Diaconu Mihai, Laurențiu Mistereanu și David Croitor care au contribuit (cartierdemunte.ro fiind o extensie a prietendeprofesie.ro) și noi, coautorii Adrian Chiru și Dana Diaconu care l-am redactat: Adrian Chiru – fotografiile de autor cu antetul lui, eu textele.

Nu ideea de business s-a născut prima, ea a decurs din preocuparea de a găsi o soluție cu puternic interes privat (căci statul nu are bani suficienți pentru dezvoltare) pentru orașul nostru, pentru a putea să ne aducem copii și părinții copiilor lăsați singuri, acasă, să-i repatriem. Să putem trăi în orașul nostru, Câmpulung Muscel.

Notă: la întrebarea “de ce ai așteptat atât”? ( “Cartier de munte” ar fi putut fi pe profit a doua zi după publicare) răspunsul este: el ar fi putut fi profitabil pe Valea Prahovei sau Colibița, zone deja dezvoltate. Scopul acestui demers este ca oamenii de afaceri români (și nu numai) să facă businessuri bune, dar să le facă la Câmpulung și la Bicaz (o zonă excepțională, lăsată de paragină), nu mi-am propus să mă imbogățesc “pe persoană fizică” într-un “timp rezonabil”. Sunt un constructor, nu construiesc pe minciuni, căci acele edificii se năruie când ți-e lumea mai dragă!

Înainte de a vizita site-ul “Cartier de munte” vă învit să citiți demersurile de început, publicate pe acest site:

copyright www.prietendeprofesie.ro

Cetățean, Constituție, Avocatul Poporului

Cum întotdeauna am avut mijloace puține, am dezvoltat o deprindere de a mă descurca și în situații complexe cu soluții simple. Eu am luat întotdeauna în serios faptul că sunt cetățean al României, că România are obligații față de mine prin Constituție. Am greșit (și probabil voi mai greși) în calitatea mea de cetățean, dar greșelile mele față de greșelile statului față de mine sunt de-a dreptul neglijabile!

Am pășit într-un nou Mileniu, ni s-a schimbat viața foarte mult într-un interval foarte scurt de timp, dar suntem pe cale de a păși într-o cu totul altfel de organizare statală (căci eu sper să rămînem la tipul de organizare statală, cea globală arățându-și mai degrabă ticăloșia decăt incapacitatea).

Nu putem să nu adoptăm saltul tehnologic, dar cum îl asimilăm respectând în același timp Drepturile Omului? Nu putem altfel decât prin Lege!

S-a încercat forțarea Constituție de către serviciile secrete, căci dânșii sunt efectiv în imposibilitate de a lucra. Dar nu aceasta este soluția, căci o astfel de abordare crează un risc major de securitate a vieții individuale. Soluția este în adoptarea legilor necesare, armonizate cu Aliații. Problema Drepturilor Omului este o problemă deosebit de serioasă peste care nu se poate trece, de aceea rolul Avocatului Poporului va trebui umpic actualizat. În primul rând, el ar trebui să reprezinte cu adevărat poporul ( să fie funcție electivă) și să se implice în asistarea cetățeanului (ca individ sau colectivitate) cînd acesta ajunge într-o situație de raport de forțe disproporționat. Vă dau exemplu contractele cu firmele de telefonie. Ca să cumpăr azi un telefon, pe deplin conștient și asumat, cu certitudinea că-mi vor fi respectate drepturile, ar trebui să-mi pot angaja una dintre cele mai bune case de avocatură și să aștept căteva luni de negocieri între avocați, ca să cumpăr bietul telefon (timp în care modelul pentru care am optat a îmbătănit moral și o iau de la capăt). Asta este o nebunie!

Nouă trebuie să ni se garateze cetățenia, statului trebuie să i se garanteze Constituția!

copyright www.prietendeprofesie.ro

Nu este experiment, este Războiul neatenției și al nepăsării!Episodul 3

NESALVATORII DE LA “SALVAȚI”: SCUTURI UMANE

N-aș putea să spun exact în timp când s-a întâmplat, dar numai Dumnezeu m-a putut duce atunci și acolo, ca să pot să știu în ziua de azi. M-am întâlnit cu Doctoru’ în față la Vila Paul. Era într-o vervă și o bucurie cum nu l-am mai văzut. Făcuseră o organizație care să ne salveze și aveau planuri mari de realizat. Cel mai important: să păzească aerul din Câmpulung. Mi-a spus să vin și eu, neapărat! Abia azi îmi dau seama cât de bine a fost “prelucrat”. Într-un ONG “pe bune”, e de muncit, trebuie să ai timp și măcar competențe medii de lucrat în internet. Când să mai muncească Doctoru’ pentru ONG, când el lucrează 24 din 24, inclusiv duminica și poate dormi două ore doar dacă-și bagă telefonul în congelator? Viața are program non stop!

Iluzionistul și-a ales din meniu un scut! Dar jocul este prea frumos să pună doar un scut, a pus câte scuturi i-a plăcut!

Apoi, jocul însemnă război! A făcut Tabăra1, apoi s-a apucat de Tabăra2.

Domnul Piperea (avocatul Gheorghe Piperea) și eu, am intrat și noi în joc, eu pe specificație, domnul Piperea pe clic. Vă explic:

Doi misterioși l-au vizitat pe domnul Piperea și i-au indicat, că aerul păzit (prin nepază) de Tabăra 1 este viciat. Conform programului, domnul Piperea trebuia să arunce în luptă Tabăra 2. Eu și cei ca mine ar fi trebuit să apărăm, căci oamenii făcuți scuturi puteau garanta, că este imposibil așa ceva! Tabăra 2, jubila!

Din fericire, nu au cei mai buni programatori, au pus la Entry doar vicii, slăbiciuni și neatenție și s-au dus direct la Rezultat.

Pe traseu, jocul s-a blocat!

copyright www.prietendeprofesie.ro

Nu este experiment, este Războiul neatenției și al nepăsării!Episodul 2

VICIMELE NOULUI MILENIU

Cine este primarul nostru? O victimă, ca și noi. Cu toții suntem victime, mai puțin cîțiva dintre noi. Dar nu suntem orice fel de victime, suntem victimele noului mileniu: multitask și multifunction, instant, on line.

Nu este joc pe calculator, este realitate!

O realitate cu “soldați”, “rangeri”, “pioni de sacrificiu”, “scuturi umane”, “soldățeii voluntari”, “clone” , “holograme”, “furtuni de praf”, “oglinzi”, “ținte umane”, atacuri subversive, capcane și monștri . Un joc amestecat cu piese de șah, mai puțini cai, mai mulți nebuni. Regele și Regina numai în hologramă.

Mi-am pus permanent întrebarea, de ce după câștigarea alegerilor, a fost luată pe sus și purtată într-o campanie de alegeri prezidențiale aparent scoasă din context, nerecomandând-o nimic pentru asta. Principalul zvon ce circula ca o rumoare în oraș era: “are bani”, pesemne la televiziune se câștigă foarte bine. Zvonul părea prea insistent. Bani avea (cu accent mare pus pe asta), “vedetă” de televixiune era, prințesa războinică, părea. Să fi vrut cineva să ne prezinte din timp, sublimimal,varianta românească și feminină a domnului Trump? Să se fi mizat pe faptul că românul simplu nu face diferența dintre banul câștigat din salariu și cel câștigat din bussines, că să fii angajatul unei televiziuni nu este acelaș lucru cu a fi proprietarul ei? Că să fii o vedetă veritabilă, excentricâ, nu este totuna cu a fi exaltat? Că o copie, nu este o hologramă?

Nici nu s-a instalat bine în funcție că holograma multitasc a și făcut prima victimă: preotul bibliotecar. Producție reality show, nu în birou, că n-o vedea nimeni cât e de “vitează”!

Stiți de ce a făcut asta, înafarîă de faptul că așa a fost setat din “meniu”? Fiindcă nu a împrumutat niciodată o carte de la Biblioteca Municipală Câmpulung!!

Dar voi ați împrumutat și totuși ați stat în publicul de aplaudaci!

Spectacolele cu rating, continuă!

copyright www.prietendeprofesie.ro

Nu este experiment, este Războiul neatenției și al nepăsării!Episodul 1

ACCIDENT SAU CATASTROFĂ ?

În teoria accidentelor de muncă se presupune că trei încălcări simultane de procedură duc la accident sau catastrofă.

Ca să putem evalua ce s-a întâmplat cu noi folosind acest criteriu, ar trebui să avem proceduri. Ca să avem proceduri , ar trebui să avem structură. Ca să construim structură, ne trebuie definiții. Statul se definește prin Constituție, cetățeanul prin viață, drepturi și obligații!

Fără acestea ne întoarcem la gintă sau ne pierdem viața!

Nu vă simțiți rușinați ca români, se întâmplă și la case mai mari! Nu găsești un stat “modern” să nu fi depășit acest număr de încălcări! La nivel uman, individual, stăm parcă mai rău.

Vă voi demonstra în foileton cât de ușor ați fost deposedați de uneletele și armele esențiale, la îndemâna oricui și cum se demonstrează încă o dată “banalitatea răului”. Căt de fantastică, atrăgătoare și strălucitoare este producția Iluzionistului și căt de banală și întunecată este realitatea defapt.

Ca să înțeleagă toată lumea despre ce vorbesc, voi face o analiză a drumului meu printre oameni în străduința mea sinceră de a construi ceva pentru comunitate, după puterile mele și cu uneltele simple pe care le-am avut la îndemână: un laptop și internet.

Să-i dăm drumul!

Două zile de odihnă mi-au trebuit, după audiența la Primărie, ca să infrunt tragismul situației în care am ajuns și să pot scrie acest raport.

Îl pot scrie mai ales fiindcă Dumnezeu a fost permanent lângă de mine și am început încă din 2014 să-mi construiesc cazemată. Nu din beton, ci din Definiții! Fiindcă nu pot învăța lucruri pe de rost, am vrut să înțeleg ce înseamnă “La început a fost CUVÂNTUL”!

Găsiți suficiente date și pe acest site și pe Cartier de munte despre cum s-a născut proiectul, raportul acesta are alt subiect.

Cine suntem noi, locuitorii orașului Câmpulung Muscel și al zonei rurale din jurul acestuia? Suntem orașul supraviețuitorilor războiului anterior, pe care toți l-am trăit, dar istoria nu l-a consemnat. Suntem “urâți” la înfățișare cu toții. Mai toți avem arsuri pe fața, unii pe tot corpul. Avem mulți cu picioare și mâini amputate. Suntem cei ce am reușit, cu ajutorul micii gospodării țărănești, să ieșim din ruinele ARO, Melana, Marama musceleană, Exploatarea minieră, Fabrica de mobilă și or mai fi și altele pe care nu le-am numit acum. Suntem cu toții supraviețuitori, chiar și cei ce au furat din ruinele caselor, au furat din buzunare sau care au furat măncarea și apa copiilor noștri. Unii cu știință, alții fără știință! Avem mulți concitadini doar cu gândul, dar puterea gândului ne poate fi salvatoare!

copyright www.prietendeprofesie.ro

Drum înfundat! (articol nedefinitivat)

Mai țineți minte jocul “Telefonul fără fir”? Ce ne învăța el fără să știm? Ne învăța că dacă nu ne luăm informația direct de la sursă, ceea ce ajunge la noi nu are nicio legătură cu ce s-a emis.

Vă voi arăta azi, cum poate fi o mică comunitate victima unui război hibrid în desfășurare. Despre noi vorbesc, despre comunitatea orașului Câmpulung Muscel.

În iunie 2018 am inițiat o acțiune civică privată, propunînd o țință de dezvoltare a orașului bazată pe legătură de cale ferată de mare viteză București-Câmpulung. Am vorbit cu mai multe persoane (puteți găsi amănunte pe cartierdemunte.ro și pe prietendeprofesie.ro) și printre alte demersuri, am scris două scrisori: una către “Asociația Salvați Cămpulungul și Muscelul” și una către Primărie. Inițial, am dat scrisoarea Vicepreședintelui organizației, care mi-a confirmat că a dus-o la organizație. Mai apoi, am revenit cu un mail, atașând din nou scrisoarea în format electronic de această dată. Nu doar că nici în ziua de azi această asociație nu a răspuns cererii mele de confirmare de primire a scrisorii, dar cerând insistent Președintelui confirmarea de primire a scrisorii, am constatat că acesta nu știa despre ce vorbesc. A avut toată solicitudinea și mi-a trimis mail-ul personal unde i-am forwardat mail-ul trimis pe adresa asociație. Răspunsul a fost: “nu am văzut niciodată acest mail”! Țin să precizez că atât Președintele, Vicepreședintele cât și nouăzeci la sută dintre membri acestei asociații sunt dincolo de orice bănuială de necinste. Atunci, ce s-a întîmplat? Înainte de a vă spune opinia mea despre ce s-a întâmplat vă mai aduc la cunoștință un fapt necunoscut vouă (ușor de verificat): domnul avocat Gheorghe Piperea a publicat la un moment dat pe pagina dânsului o postare în care spunea că a fost vizitat de două persoane a căror identitate nu ne-o poate spune, care au insinuat că rezultatele monitorizării aerului din Câmpulung ar fi falsificate, făcând aluzie la o asociație care nu știm ce salvează. Eu am intervenit în comentarii. Deși eram oarecum în conflict personal cu asociația și nu înțelegeam ce se întâmplă, eram sigură că o complicitate din partea unor persoane de acolo pe care le cunoșteam personal, este exclusă! Ce s-a întîmplat? Opinia mea este că suntem cu toții victimele unor băieți specializați, care au toate dosarele noastre. Nu sunt mulți, doi, trei, că restul muncii o facem noi singuri! În loc să facă ceea ce erau obligați: să înregistreze scrisoarea, să o discute și să dea un răspuns (oricare ar fi fost acela), din neatenție, căci asta este, nu este neștiință, judecînd după faptul că cei implicați (chiar fără să știe) sunt oameni cu armata făcută și cu cariere profesionale muncite pe bune, s-au lăsat distași de la sarcina lor, aceea de a fi responsabili față de Cămpulung! Rezultatul este acesta: deși noi am avut cu șase luni înaintea Alianței Vestului emisă ideea unui proiect de unire feroviară modernă prin proiect între primării (specificat în scrisoare), suntem pe nicăieri! Toată lumea a fost cu multă ușurință convinsă, fie că nu este fezabil proiectul, fie că “vin alții și fac și ne umilesc”, sau alt tip de stimulare facilă a dezbinării. În acest timp, băieții care ne-au încăierat pe noi, fac bani!

În aceiași situație suntem și azi cu Primarul Elena Lasconi! Înclin să cred, că aceiași băieți pricepuți, o sfătuiesc si pe doamna Primar că “știința de marketing” cere (și garantează succesul electoral) să se laude de dimineața până seara, să se comporte ca și când istoria Câmpulungului a început cu dânsa și ca și când suntem o adunătură de neica-nimeni rămași pe aici, prin provincie, pe care dânsa îi va salva. În același timp, le spune celor născuți aici cum ar trebui să “lupte” pentru apărarea demnității locale pătată de venetici, deși stau pe mormanul de chimicale de mai bine de zece ani, fără să fi făcut nimic esențial pentru asta, nici măcar o petiție! Să nu, rămânem soldăței voluntari ai celor ce au pus Câmpulungului indicatorul: “Drum infundat”!

Organizației de Partid POL Câmpulung Muscel

 Câmpulung Muscel, 17.03.2021

Către Organizația de Partid POL Câmpulung,

Vă rog, în conformitate cu realitatea, să îmi transmiteți, pe adresa de email proiecte@cartierdemunte.ro sau  personal, o confirmare oficială că în data de 4 noiembrie 2020 am susținut o alocuțiune pe marginea demersului meu privat, neafiliat politic: „Câmpulung, cartier de munte al Bucureștiului”,la sediul dumneavoastă, în care am atins o serie de teme ce aparțin acestui demers:

nevoia de locuire, nevoia de a demara proiectele integrat (Câmpulung împreună cu localitățile dimprejur), nevoia de atragere de invesțitori, nevoia de inventariere a meseriilor disponibile în zonă cât și nevoia de a identifica „unde ne sunt câmpulungenii” risipiți prin Europa. Și binențeles, toate celelalte teme de bază cum este și legătura cu Bucureștiul prin cale ferată de mare viteză și nevoia de recuperare a copiilor câmpulungului. Am prezenta întreg demersul, cu scrisorile deschise, am făcut cunoscut site-ul Cartier de munte și am prezentat mărcile în original, a căror proprietar sunt. Am expus, de asemenea, faptul că aceasta este o acțiune destinată privaților, bussinesului, chiar dacă, evident, realizarea ei se întrepătrunde cu acținile Administrației Locale, căci nici un proiect de o asemenea anvergură nu se poate realiza nici peste noapte si nici doar de către privați sau doar de către Primărie, ci într-un proiect comun. Din acest motiv, marca rezervată poartă numele orașului nostru și nu a fost înregistrată simplu „Cartier de munte”, pentru că nu s-a dorit un beneficiu privat direct, ci s-a urmărit promovarea unui proiect de dezvoltare complex, pe toate palierele societății.

Solicit această confirmare oficială fiindcă se pare că cineva s-a prezentat în fața doamnei Primar, expunând fraudulos proiectul și dânsa, evident din lipsă de experiență pe de o parte, dar și din lipsa unei minime ucenicii în comunitatea musceleană, a preluat demersul și a prezentat public, la Antena3, două elemente din acesta ca fiind proiecte personale.

Furtul și săritul peste etape a devenit, din păcate, un sport național.

În cadrul alocuțiunii am făcut referire și la o scrisoare către o asociație pe care la acel moment nu am numit-o, dar care azi este publică pe site-ul meu personal prietendeprofesie.ro. O amintesc, căci acolo explic că unul dintre obiective este și acela de a ține demersul în zona privată, tocmai din cauza obiceiului politicienilor de a-și asuma proiecte care nu le aparțin, acesta fiind și motivul pentru care ele nu ajung niciodată la realizare.

Am utilizat două site-uri pentru promovarea demersului meu ca să pot lăsa “Cartier de munte” liber de “bucătăria internă” sau ”rufele murdare”, căci am gândit că nu este în interesul nostru să le mai știe și potențialii investitori care vizitează site-ul.

Reiterez aici, pentru cei care nu știu că POL este format din oameni de afaceri din Câmpulung. Din acest motiv m-am adresat lor, în speranța unei susțineri colective, în fapt neafiliată politic, chiar dacă tehnic POL utilizează acest vehicul de reprezentare.

Cu respect,

Carmen Daniela Diaconu

Holocaust versus Experimentul Pitești

Nu citisem nici o carte de istorie până la treisprăzece ani. Cu toate acestea, citisem deja două despre Holocaust. Despre istoria României aflasem ceea ce ni se spusese la clasă, în orele de istorie. După cum știu toți cei ce au trăit acele vremuri, toată perioada regalității române sub domnia Familiei Hohenzollern-Sigmaringen a lipsit cu desăvârșire din istoria aprobată de PCR în școli.

Aflând la o vârstă destul de fragedă despre ororile petrecute în lagărele de concentrare naziste, m-a urmărit întreaga viață întrebarea: „Cum a fost posibil”?

Abia acum am putut contura un răspuns personal sau o parte de răspuns.  Am ajuns, la doar șaptezeci de ani de la Holocaust, nu doar să nu fi învățat nimic din lecția europeană a decăderii umane moderne, dar chiar să întrezărim forme viitoare la fel de grave, rezervate nu doar pentru popoare, ci poate chiar pentru omenire în ansamblu.

În proporție de 80% românii sunt creștini ortodoxi, cred în Iisus Hristos care a fost evreu și  consideră „poporul lui Israel”ca fiind „poporul ales”. Niciun creștin care înțelege de ce este creștin, nu poate fi antisemit.  Două întrebări capcană existau la geografie pe vremuri: care este capitala Israelului și care este capitala SUA?  În proporție covârșitoare, răspunsul era: Ierusalim respective New  York. Poporul român nu știe că Israelul are o altă capitală, poporul român nu înțelege că Israelul este in război. Atribuirea cuvântului „antisemit”ar trebui cântărită mai bine, căci nimeni nu-și dorește un cor de „corecți politic” în exprimare și goi pe dinăuntru în asumare.Filmul a fost dintotdeauna cel mai puternic vehicul de cultură. Filmul FAUDA, care rulează acum pe Aleph m-a ajutat și pe mine să conștientizez cele de mai sus și să dau un răspuns întrebării: „Cum a fost posibil”?

În opinia mea, definiția inamicului și acțiunile posibile asupra lui, acceptate în mentalul colectiv sunt cauza care, la un moment dat, într-o anumită conjunctură, pot permite unor grupuri mici de oameni să creeze prin manipulare, tragedii umane colective.

“Inamicul merită” este o sintagmă care duce la distrugere!

Inamicul NU merită tratament de tipul “Experimentul Pitești”, căci dacă-l lăsăm pe “merită orice” să-și facă loc în mentalul colectiv, atunci prin manipulare, “inamicul” poate lua forma și numele oricui !

Nu putem opune Holocaustul experimentului Pitești, căci sunt acțiuni din aceeași categorie, a subumanului!

copyright www.prietendeprofesie.ro