Category Archives: Oameni si fapte

Organizației de Partid POL Câmpulung Muscel

 Câmpulung Muscel, 17.03.2021

Către Organizația de Partid POL Câmpulung,

Vă rog, în conformitate cu realitatea, să îmi transmiteți, pe adresa de email proiecte@cartierdemunte.ro sau  personal, o confirmare oficială că în data de 4 noiembrie 2020 am susținut o alocuțiune pe marginea demersului meu privat, neafiliat politic: „Câmpulung, cartier de munte al Bucureștiului”,la sediul dumneavoastă, în care am atins o serie de teme ce aparțin acestui demers:

nevoia de locuire, nevoia de a demara proiectele integrat (Câmpulung împreună cu localitățile dimprejur), nevoia de atragere de invesțitori, nevoia de inventariere a meseriilor disponibile în zonă cât și nevoia de a identifica „unde ne sunt câmpulungenii” risipiți prin Europa. Și binențeles, toate celelalte teme de bază cum este și legătura cu Bucureștiul prin cale ferată de mare viteză și nevoia de recuperare a copiilor câmpulungului. Am prezenta întreg demersul, cu scrisorile deschise, am făcut cunoscut site-ul Cartier de munte și am prezentat mărcile în original, a căror proprietar sunt. Am expus, de asemenea, faptul că aceasta este o acțiune destinată privaților, bussinesului, chiar dacă, evident, realizarea ei se întrepătrunde cu acținile Administrației Locale, căci nici un proiect de o asemenea anvergură nu se poate realiza nici peste noapte si nici doar de către privați sau doar de către Primărie, ci într-un proiect comun. Din acest motiv, marca rezervată poartă numele orașului nostru și nu a fost înregistrată simplu „Cartier de munte”, pentru că nu s-a dorit un beneficiu privat direct, ci s-a urmărit promovarea unui proiect de dezvoltare complex, pe toate palierele societății.

Solicit această confirmare oficială fiindcă se pare că cineva s-a prezentat în fața doamnei Primar, expunând fraudulos proiectul și dânsa, evident din lipsă de experiență pe de o parte, dar și din lipsa unei minime ucenicii în comunitatea musceleană, a preluat demersul și a prezentat public, la Antena3, două elemente din acesta ca fiind proiecte personale.

Furtul și săritul peste etape a devenit, din păcate, un sport național.

În cadrul alocuțiunii am făcut referire și la o scrisoare către o asociație pe care la acel moment nu am numit-o, dar care azi este publică pe site-ul meu personal prietendeprofesie.ro. O amintesc, căci acolo explic că unul dintre obiective este și acela de a ține demersul în zona privată, tocmai din cauza obiceiului politicienilor de a-și asuma proiecte care nu le aparțin, acesta fiind și motivul pentru care ele nu ajung niciodată la realizare.

Am utilizat două site-uri pentru promovarea demersului meu ca să pot lăsa “Cartier de munte” liber de “bucătăria internă” sau ”rufele murdare”, căci am gândit că nu este în interesul nostru să le mai știe și potențialii investitori care vizitează site-ul.

Reiterez aici, pentru cei care nu știu că POL este format din oameni de afaceri din Câmpulung. Din acest motiv m-am adresat lor, în speranța unei susțineri colective, în fapt neafiliată politic, chiar dacă tehnic POL utilizează acest vehicul de reprezentare.

Cu respect,

Carmen Daniela Diaconu

Holocaust versus Experimentul Pitești

Nu citisem nici o carte de istorie până la treisprăzece ani. Cu toate acestea, citisem deja două despre Holocaust. Despre istoria României aflasem ceea ce ni se spusese la clasă, în orele de istorie. După cum știu toți cei ce au trăit acele vremuri, toată perioada regalității române sub domnia Familiei Hohenzollern-Sigmaringen a lipsit cu desăvârșire din istoria aprobată de PCR în școli.

Aflând la o vârstă destul de fragedă despre ororile petrecute în lagărele de concentrare naziste, m-a urmărit întreaga viață întrebarea: „Cum a fost posibil”?

Abia acum am putut contura un răspuns personal sau o parte de răspuns.  Am ajuns, la doar șaptezeci de ani de la Holocaust, nu doar să nu fi învățat nimic din lecția europeană a decăderii umane moderne, dar chiar să întrezărim forme viitoare la fel de grave, rezervate nu doar pentru popoare, ci poate chiar pentru omenire în ansamblu.

În proporție de 80% românii sunt creștini ortodoxi, cred în Iisus Hristos care a fost evreu și  consideră „poporul lui Israel”ca fiind „poporul ales”. Niciun creștin care înțelege de ce este creștin, nu poate fi antisemit.  Două întrebări capcană existau la geografie pe vremuri: care este capitala Israelului și care este capitala SUA?  În proporție covârșitoare, răspunsul era: Ierusalim respective New  York. Poporul român nu știe că Israelul are o altă capitală, poporul român nu înțelege că Israelul este in război. Atribuirea cuvântului „antisemit”ar trebui cântărită mai bine, căci nimeni nu-și dorește un cor de „corecți politic” în exprimare și goi pe dinăuntru în asumare.Filmul a fost dintotdeauna cel mai puternic vehicul de cultură. Filmul FAUDA, care rulează acum pe Aleph m-a ajutat și pe mine să conștientizez cele de mai sus și să dau un răspuns întrebării: „Cum a fost posibil”?

În opinia mea, definiția inamicului și acțiunile posibile asupra lui, acceptate în mentalul colectiv sunt cauza care, la un moment dat, într-o anumită conjunctură, pot permite unor grupuri mici de oameni să creeze prin manipulare, tragedii umane colective.

“Inamicul merită” este o sintagmă care duce la distrugere!

Inamicul NU merită tratament de tipul “Experimentul Pitești”, căci dacă-l lăsăm pe “merită orice” să-și facă loc în mentalul colectiv, atunci prin manipulare, “inamicul” poate lua forma și numele oricui !

Nu putem opune Holocaustul experimentului Pitești, căci sunt acțiuni din aceeași categorie, a subumanului!

copyright www.prietendeprofesie.ro

Stimată Asociație

Pentru conformitate, am lăsat scrisoarea exact așa cum a fost ea prezentată, fără diacritice și cu eventuale greșeli. Data fișierului 13.08.2018 Am lăsat numele domnului Diaconu acolo, în virtutea confirmării telefonice la un moment dat, că își amintește.

Ideea unei linii de cale ferata de mare viteza am enuntat-o in anul 2014, intr-o intalnire cu domnul Mircea Diaconu, la Iepurasul, acolo unde dansul se intalneste cu sustinatorii candidaturii sale la PE.

 « Campulung, cartier de munte al Bucurestiului » a luat nastere anul acesta si este descris in postarea cu acelas nume de pe blogul Prieten de profesie.

Este conceput ca obiectiv de oras fiind parte a unui concept mai larg, ca solutie de dezvoltare regionala, ca raspuns la o problematica nationala : depopularea Romaniei prin migratie, separarea familiilor, s.a.

In debut am gandit o « Declaratie de vointa » sub titlul « Dă-ți voie să vrei ! » :

« Nu tu sau copilul tău trebuie să plecați in Occident. Occidentul trebuie să vina aici. Dă-ți voie să vrei! »,

in care populatia sa-si exprime vointa pentru acest obiectiv de oras :  Campulung, cartier de munte al Bucurestiului.  Exista o descriere a pasilor in scrisoarea deschisa catre Academia Romana si Universitatea Bucuresti. Eu as dori ca tot ceea ce inseamna cercetare si proiectare sa se faca in colaborare cu Universitatile noastre, cu Facultatea de Arhitectura si cu Facultatea de Constructii.

De asemenea, am gandit o platforma in care sa adunam toti copiii Campulungului (indiferent de varsta sau domiciliu), sa-i antrenam in sustinerea acestui obiectiv.

Proiectul « Campulung, cartier de munte al Bucurestiului » este conceput ca o « Asociatie de Proiecte » care sa sustina proiectele deja demarate pentru aceasta zona :  « Drumul pietrei »-partia de pe Iezer si « Drumul branzei »-Leresti si sa dezvolte si altele prin invitarea oricarui om de afaceri sau cetatean sa-si proiecteze un plan de dezvoltare pornind de la premiza legaturii prin cale ferata de mare viteza  intre Bucuresti si Campulung.

Este de asemenea un Proiect care,  odata consolidat sa asocieze Primaria Campulung cu Primaria Bucuresti.

« DĂ-ȚI VOIE SĂ VREI ! » si « Câmpulung, cartier de munte al Bucureștiului » sunt conceptii originale, inregistrate la OSIM.

Cu stima,

Carmen Daniela Diaconu

Asociatiei SALVATI CAMPULUNGUL si MUSCELUL

Onorată să mi se zică “vită”!

Nu înțeleg nimic din hărmălaia mediatică! Dacă sunt vită înseamnă că rumeg bine totul înainte de a înghiți. Sunt legată de pământ, de iarbă, de deal și de crâng, trei sferturi din zilele anului. Trăiesc într-o libertate pe care puțini și-o mai pot permite azi. Dau lapte și viței cu care mama crește copilași frumoși și sănătoși. Că nu sunt toți deștepți, nu mi se poate reproșa mie! Că sunt murdară? Vă rog frumos! Eu, care cred în Dumnezeu, știu că așa a rânduit el lucrurile: stăpânul să-și îngrijească animalul! Nu m-a învățat să mă spăl singură! Dar sunt blândă și docilă, deși am coarne. Îi rog pe erudiții atei să îmi explice cum aș putea ține buretele cu copita, că nu sunt rău voitoare. Amin!

copyright www.prietendeprofesie.ro

Aurel, libertate cu liceeni comuniști.

 

Întâlnesc forme de neseriozitate, lipsă a cuvântului și a curajului, constrângere și autoconstrângere la oameni maturi, mulți cu înalte funcții, care mă fac să mă indoiesc că azi, în așa-zisa democrație, există libertate! Lucru cert, tinerilor nu li se oferă niciun fundament pe care să se dezvolte!

Aveam 14 ani, eram în clasa a 8-a și urma să fim făcuți UTCisti (UTC = Uniunea Tineretului Comunist). Continue reading

Om, nu domn!

Pământul nu este al nostru, este a lui Dumnezeu. Noi doar îl putem îngriji în scurta noastră trecere. Mi-am cumpărat dreptul de a îngiji și a face curat în locul în care cândva au trăit oameni. Nu-mi este rușine să curăt cu mâinile mele gunoiul din Grădina lui Dumnezeu, căci nu cred că omul a ajuns  “domn” în locul Domnului !
Continue reading