Category Archives: Oameni si fapte

“Repetiția, mama invățăturii”.

Pot spune că, nu doar nu am trecut prin viață “ca gasca prin apă”dar, nu mi-a fost frică nici de gresală, nici de incercare ( element  esențial in cercetare si progres), nici de percepția de ridicol a celor ce nu-mi inteleg  țintele prea inalte. Nici de a merge inainte, fără a avea insoțitori. Nu spun singură căci, nu am fost niciodata singură ci, cu Dumnezeu ! Continue reading

Campulung, cartier de munte al Bucurestiului

 

https://www.cartierdemunte.ro/

La o intalnire din 2014 a fost prima data cand am discutat public despre idea mea: Campulungul are nevoie de o linie de cale ferata de mare viteza Bucuresti- Campulung.        A fost apreciata ca fiind o idee forte buna. Oricui i-am spus despre acest mijloc de dezvoltare, a fost incantat. N-am facut nimic cu ea atunci dar, de o luna, am decis ca ea trebuie transformata in realitate. Orasul nostru are nevoie de un obiectiv. Cu un tren de mare vitez Bucuresti- Campulung care aduce Campulungul la 30 de minute distanta de Bucuresti, putem sa-l numim: “Campulung – cartier de munte al Bucurestiului”. Campulungul are deja cateva proiecte de dezvoltare blocate,  a caror realizare ar asigura fara probleme profitabilitatea unei astfel de investitii. Ce putem dezvolta aici? Avem si ar trebui sa extindem, industria constructoare de masini, nu numai ca activitate industrial-economica dar, mai ales, ca tratament psihic al acestui oras caci, cred eu, cu totii suferim stiind Uzina noastra ARO, ajunsa un munte de moluz! Ce mai putem dezvolta? Industria sportiva si de agrement. Exista in acest oras o traditie sportiva: LNPA, performante in atletism, box, ciclism, lupte, judo, tenis de masa, fotbal, sporturile cu motor.  Volei si baschet la Dinicu Golescu. Se pot dezvolta sporturi specifice zonei: schi, patinaj, alpinism, orientare turistica,airsoft, parapanta, etc. Or fi si altele care-mi scapa. In turism si agrement exista deja inceputuri, trebuie sprijinite si dezvoltate.Ce mai putem dezvolta? Industria IT. Exista in Campulung o scoala de excelenta. 

Noi parintii, trebuie sa ne exprimam clar vointa: ne vrem copiii acasa! Trebuie sa ne unim in aceasta vointa si mai ales, sa facem loc tinerilor. Sa ne punem in slujba lor, intr-o munca de construire a unui viitor pentru ei, cu ei, aici, in orasul Campulung Muscel.

copyright www.prietendeprofesie.ro

Ţară, ţară, vrem ostaşi !

M-am nascut si am crescut in centrul unui municipiu maricel, am copilarit pe la bunici la sat (din fericire) dar mi-am trait tineretea si o parte a maturitatii intr-un mic orasel.

Abia cand am plecat sa lucrez in capitala, dupa 24 de ani, mi-am regasit spatiul familiar si confortabil. M-am instalat duminica si de luni am inceput serviciul cu sentimentul ca locuiesc si lucrez  acolo dintotdeauna. De cate ori revin in orasel, gasesc o lume cu o viata la limita supravietuirii  interioare.  Frustrarea oamenilor este coplesitoare !

Micile orase au trait drama popularii fortate si mai apoi a depopularii, dupa distrugerea industriilor care le tineau in viata. Toti cei ce au avut curajul de a-si infrunta viata au plecat si s-au confruntat cu viteza aglomeratiilor urbane si mai ales cu concurenta. Au luptat pe baricada schimbarii continue si a adaptarii. Altii, care s-au putut ancora intr-o bucata de pamant si o casa la tara si-au balansat viata intre doua lumi, fie stapanindu-le  pe amandoua (caracterele tari cu educatie sanatoasa), fie pe nici una, ramanand prinsi intre doua lumi, negasindu-si identitatea si linistea. Intr-o majoritate tragica, au nevoie sa « cunoasca pe cineva » si pentru a trece strada !

Azi, aspir la statutul de satean venit de la oras  cu un sentiment de multumire. Gasesc aici o lume mult superioara micului orasel. Aici inca gasesc oameni care nu sunt speriati sau rusinati de ei insisi, intalnesc suficient de multi oameni autentici!

Orasul mic are nevoie de o politica de dezvoltare speciala, de un tratament psihologic ca o exorcizare, pentru a scapa in primul rand de obstacolele din propria minte colectiva.

Aceste oraşe au nevoie de tineri  întorşi acasa  !

copyright www.prietendeprofesie.ro

Suntem vinovati #colectiv !

Victimele de la Colectiv sunt eroi. Cu moartea si cu suferinta lor au salvat un numar imens de vieti ! Sacrificiul lor nu a fost necesar pentru caderea vreunui Guvern ci pentru salvarea, poate, a milioane de vieti amenintate de neglijenta noastra, a tuturor. Ne-am complacut 25 de ani lasandun-ne condusi de imorali, incompetenti , excroci sau infractori (nu doar la varf ci plecand din biroul sau atelierul fiecaruia).
A fost nevoie de moartea atator copii ca sa ne intelegem vina colectiva. Da, suntem vinovati #colectiv! Continue reading

Sustinerea cu un varf de deget

Am calatorit cu trenul  de la Bucuresti la Craiova, dupa vreo 15 ani de la ultima mea calatorie cu acest mijloc de transport. In compartiment, o doamna imi dadea explicatii ca a fost venita la Bucuresti la copiii sai ca sa le dea sustinerea cu « un varf de deget ». Am gasit a fi o expresie plina de intelepciune !

Este mare lucru sa stii a pune doar varful de deget, acolo unde trebuie si atunci cand trebuie !

copyright www.prietendeprofesie.ro