Monthly Archives: June 2022

Nu vă vindeți sufletul, căci cel ce cumpără nu este din Biserica noastră!

Românii iubesc la nebunie automobilul! Volkswagen este cea mai preferată mașină la noi. Simbol al tehnicii, fiabilității și seriozității germane! Ce să vezi, până și marele VW “a dat cu mucii în fasole” și s-a prezentat în fața omenirii exact ca un pârlit îmbrăcat la patru ace.

Deci, se întâmplă și la “case mari” din fruntea Europei, nu suntem noi cei mai “necivilizați”.

Mare bal, mare! Se anunță pe străzile urbei noastre, că mare onoare ni se face și doamna Primar este invitată la Bal (mascat?), la Ambasada Angliei.

Primul meu gând: Nici MI6 nu mai este ce era odată!

Se fac treizeci și opt de ani de când am poposit la Câmpulung, cu gând de a sta o perioadă limitată. Sunt încă aici, parafrazând: nu aduce ceasul ce aduc anii! Impactul cel mai puternic în perioada de început a fost acela al miciunilor (nu auzisem întreaga viață atâtea minciuni (nevinovate) câte mi-a fost dat să aud într-o zi), al laudei de sine, a cum “am facut eu” ce a făcut altul, a cum “am eu” sau “un nem de-al meu” ceva mai tare, deștept,bun, etc. decât ai tu…

Dacă mă pui azi să spun care este cea mai valoroasă calitate a muscelenilor, o spun scurt: credința!

Cine s-a gîndit că o poate impune aici pe Lasconi nu cunoaște nici regiunea, nici oamenii. Un fel de “a vinde castraveți grădinarilor” aș putea descrie producerea publică a doamnei în fața câmpulungenilor. Mi-a fost rușine că provin din aceiași zonă și m-am gândit să “bag mîna în foc” că nu este ardeleancă. Dar dacă nu este ardeleancă, o fi olteancă și orașul cel mai drag mie este Craiova. Dacă nu este nici ardeleancă, nici olteancă, o fi moldoveancă și cei mai iubiți prieteni ne sunt moldoveni. Așa că, am înțeles în cele din urmă că nu ADNul locației ar avea vreo secvență lipsă.

În cei treizeci și opt de ani de ani petrecuți aici, pot spune cu mîna pe inimă că nu a avut Câmpulungul un primar atât de mincinos, lipsit de echilibru și fără o structură de valori care se formează în primii ani de viață.

Eu gândesc că MI6 este ocupat cu războil, dar presupun că și Coroana are un serviciu de protecție, care protejază prestigiul, nu doar viața!

“Să fie la ei” ar zice Țața Viorica, dar fraților, este la noi! Nu vă vindeți sufletul, căci cel ce cumpără nu este din Biserica noastră!

Metaversul, noua Americă!

Parcă nimic nu trezeste o spaimă mai mare în aceste vremuri decât Metaversul cu identitatea lui, și a noastră, electronică. Un lucru aș vrea să accentuez, nu ne putem pune în calea timpului și a timpurilor!

Metaversul este doar o nouă Americă, abia descoperită și în care au ajuns doar cei mai temerari. Cei alungați din “Universul perfect” (mai rupt de realitate decât metaversul însuși), unii infractori, alții nesupuși.

Metaversul este doar un nou spațiu spre care mergem cu un alt vehicul. Nimic altceva! Este șansa noastră de a înlătura impostura. Este călătoria cea mai accesibilă și mai ieftină spre conferințe științifice adevărate, cunoaștere, interacțiune, comunicare, frumos. Trăim deja în Metavers, depinde doar ce cultivăm noi în el! Pandemia a grăbit pașii. Liderii geriatrici suprastatali și televiziunile aservite “Universului perfect” și-au luat-o în barbă la propriu, prin clic!

America însăși se va întoarce la istoria și identitatea ei pentru a pune ordine în Metavers, căci Metaversul în formare are nevoie de formatare!

copyright www.prietendeprofesie.ro

La mulți ani, “generație în blugi”!

Noua generație, tot în blugi, pare de neînțeles. Codificată TFL (ceva rău) de către generația pe care nu s-a găndit nimeni să o codifice TSGB adică: “Te salut generație în blugi”(cea mai tare din parcare), este o generație de totală neîncredere! Să fim clari, vorbim despre generație nu despre proprii noști copii, ai noștri sunt o excepție fericită!

În urmă cu ceva ani, mama mea a urmat un tratament la București. Mergeam cu metroul la spital pentru controale și proceduri. Ne urcăm în metrou și stupefacție, deși se sprijinea în baston și scaunele erau pline de tineri, nimeni nu i-a cedat locul. În primul moment am fost revoltată. Apoi, m-am îndreptat spre un băiat și l-am rugat să cedeze locul mamei mele. În acea clipă, s-a oprit din conversție (făcea parte dintr-un grup) și s-au ridicat toți cei din grup care erau așezați.

Am făcut acest experiment în toate zilele de tratament. Toți tinerii cărora le-am cerut să cedeze locul au făcut-o, în grabă și cu repect, cu o singură excepție, o tânără care a motivat că este însărcinată. Nu se vedea încă sacrcina.*

Un refuz la atâtea cedări grabnice și respectuoase mie mi-a arătat doar neatenție. Cum să ne facem loc în câmpul lor vizual nu știu (și nu cred că răutatea este o soluție), dar ceea ce văd este că și ei poartă blugi, doar că sunt mult prea ușor procurați.

*Într-o noapte de “Focu lu”Sumedru”, am plecat cu niște prieteni printre blocuri să ajungem la foc. În fața unui garaj unii puseseră de toate pe grătar. Gabi, în stilul lui, le strigă (că era o mincă distanță)”: Dă-mi și mie o friptură pentru nevastă, că este gravidă! Primește răspuns: nu se vede a fi gravidă! La care Gabi-i zice: nu se vede că a rămas aseară! Distracția a fost atât de mare, că au venit către noi să insiste să ne alăturăm, dar binențeles, ne-am văzut de drum, mai binedispuși cu toții.

copyright www.prietendeprofesie.ro