Mai țineți minte jocul “Telefonul fără fir”? Ce ne învăța el fără să știm? Ne învăța că dacă nu ne luăm informația direct de la sursă, ceea ce ajunge la noi nu are nicio legătură cu ce s-a emis.

Vă voi arăta azi, cum poate fi o mică comunitate victima unui război hibrid în desfășurare. Despre noi vorbesc, despre comunitatea orașului Câmpulung Muscel.

În iunie 2018 am inițiat o acțiune civică privată, propunînd o țință de dezvoltare a orașului bazată pe legătură de cale ferată de mare viteză București-Câmpulung. Am vorbit cu mai multe persoane (puteți găsi amănunte pe cartierdemunte.ro și pe prietendeprofesie.ro) și printre alte demersuri, am scris două scrisori: una către “Asociația Salvați Cămpulungul și Muscelul” și una către Primărie. Inițial, am dat scrisoarea Vicepreședintelui organizației, care mi-a confirmat că a dus-o la organizație. Mai apoi, am revenit cu un mail, atașând din nou scrisoarea în format electronic de această dată. Nu doar că nici în ziua de azi această asociație nu a răspuns cererii mele de confirmare de primire a scrisorii, dar cerând insistent Președintelui confirmarea de primire a scrisorii, am constatat că acesta nu știa despre ce vorbesc. A avut toată solicitudinea și mi-a trimis mail-ul personal unde i-am forwardat mail-ul trimis pe adresa asociație. Răspunsul a fost: “nu am văzut niciodată acest mail”! Țin să precizez că atât Președintele, Vicepreședintele cât și nouăzeci la sută dintre membri acestei asociații sunt dincolo de orice bănuială de necinste. Atunci, ce s-a întîmplat? Înainte de a vă spune opinia mea despre ce s-a întâmplat vă mai aduc la cunoștință un fapt necunoscut vouă (ușor de verificat): domnul avocat Gheorghe Piperea a publicat la un moment dat pe pagina dânsului o postare în care spunea că a fost vizitat de două persoane a căror identitate nu ne-o poate spune, care au insinuat că rezultatele monitorizării aerului din Câmpulung ar fi falsificate, făcând aluzie la o asociație care nu știm ce salvează. Eu am intervenit în comentarii. Deși eram oarecum în conflict personal cu asociația și nu înțelegeam ce se întâmplă, eram sigură că o complicitate din partea unor persoane de acolo pe care le cunoșteam personal, este exclusă! Ce s-a întîmplat? Opinia mea este că suntem cu toții victimele unor băieți specializați, care au toate dosarele noastre. Nu sunt mulți, doi, trei, că restul muncii o facem noi singuri! În loc să facă ceea ce erau obligați: să înregistreze scrisoarea, să o discute și să dea un răspuns (oricare ar fi fost acela), din neatenție, căci asta este, nu este neștiință, judecînd după faptul că cei implicați (chiar fără să știe) sunt oameni cu armata făcută și cu cariere profesionale muncite pe bune, s-au lăsat distași de la sarcina lor, aceea de a fi responsabili față de Cămpulung! Rezultatul este acesta: deși noi am avut cu șase luni înaintea Alianței Vestului emisă ideea unui proiect de unire feroviară modernă prin proiect între primării (specificat în scrisoare), suntem pe nicăieri! Toată lumea a fost cu multă ușurință convinsă, fie că nu este fezabil proiectul, fie că “vin alții și fac și ne umilesc”, sau alt tip de stimulare facilă a dezbinării. În acest timp, băieții care ne-au încăierat pe noi, fac bani!

În aceiași situație suntem și azi cu Primarul Elena Lasconi! Înclin să cred, că aceiași băieți pricepuți, o sfătuiesc si pe doamna Primar că “știința de marketing” cere (și garantează succesul electoral) să se laude de dimineața până seara, să se comporte ca și când istoria Câmpulungului a început cu dânsa și ca și când suntem o adunătură de neica-nimeni rămași pe aici, prin provincie, pe care dânsa îi va salva. În același timp, le spune celor născuți aici cum ar trebui să “lupte” pentru apărarea demnității locale pătată de venetici, deși stau pe mormanul de chimicale de mai bine de zece ani, fără să fi făcut nimic esențial pentru asta, nici măcar o petiție! Să nu, rămânem soldăței voluntari ai celor ce au pus Câmpulungului indicatorul: “Drum infundat”!