Noua generație, tot în blugi, pare de neînțeles. Codificată TFL (ceva rău) de către generația pe care nu s-a găndit nimeni să o codifice TSGB adică: “Te salut generație în blugi”(cea mai tare din parcare), este o generație de totală neîncredere! Să fim clari, vorbim despre generație nu despre proprii noști copii, ai noștri sunt o excepție fericită!

În urmă cu ceva ani, mama mea a urmat un tratament la București. Mergeam cu metroul la spital pentru controale și proceduri. Ne urcăm în metrou și stupefacție, deși se sprijinea în baston și scaunele erau pline de tineri, nimeni nu i-a cedat locul. În primul moment am fost revoltată. Apoi, m-am îndreptat spre un băiat și l-am rugat să cedeze locul mamei mele. În acea clipă, s-a oprit din conversție (făcea parte dintr-un grup) și s-au ridicat toți cei din grup care erau așezați.

Am făcut acest experiment în toate zilele de tratament. Toți tinerii cărora le-am cerut să cedeze locul au făcut-o, în grabă și cu repect, cu o singură excepție, o tânără care a motivat că este însărcinată. Nu se vedea încă sacrcina.*

Un refuz la atâtea cedări grabnice și respectuoase mie mi-a arătat doar neatenție. Cum să ne facem loc în câmpul lor vizual nu știu (și nu cred că răutatea este o soluție), dar ceea ce văd este că și ei poartă blugi, doar că sunt mult prea ușor procurați.

*Într-o noapte de “Focu lu”Sumedru”, am plecat cu niște prieteni printre blocuri să ajungem la foc. În fața unui garaj unii puseseră de toate pe grătar. Gabi, în stilul lui, le strigă (că era o mincă distanță)”: Dă-mi și mie o friptură pentru nevastă, că este gravidă! Primește răspuns: nu se vede a fi gravidă! La care Gabi-i zice: nu se vede că a rămas aseară! Distracția a fost atât de mare, că au venit către noi să insiste să ne alăturăm, dar binențeles, ne-am văzut de drum, mai binedispuși cu toții.

copyright www.prietendeprofesie.ro