Pământul nu este al nostru, este a lui Dumnezeu. Noi doar îl putem îngriji în scurta noastră trecere. Mi-am cumpărat dreptul de a îngiji și a face curat în locul în care cândva au trăit oameni. Nu-mi este rușine să curăt cu mâinile mele gunoiul din Grădina lui Dumnezeu, căci nu cred că omul a ajuns  “domn” în locul Domnului !

Înainte vreme, oamenii se adresau unii altora cu « creștine ».  Azi, s-a pierdut acest obicei. N-am trăit încercare mai grea decât  aceea de a mă opri a-i cere lui Dumnezeu « dreptate » (adică, o formă de răzbunare). Nu cred că există o înșelătorie mai mare a sinelui decât aceasta. Dumnezeu le știe și le vede pe toate și le judecă dupa măreția Lui. Nu eu trebuie să-i arăt Lui calea!

copyright www.prietendeprofesie.ro