Adventist de Ziua a Șaptea

Azi a intrat la mine în birou un domn, a cărui confesiune religioasă nu o cunosc, dar care nu a fost în stare să răspundă simplu unei  întrebări cât se poate de simple.  Avea în formație adventiști de Ziua a Șaptea și nu s-a descurcat să răspundă întrebărilor, care îi erau puse. Ba mai mult, se simțea oarecum jenat de situașie. Îmi venea mie să sar de pe scaun și să spun tare : suntem creștini !

M-am gândit totuși după câteva clipe că  doar angajații lui sunt  « pocăiți » nu și el și astfel nu știe să se prezinte. Am dat eu toate explicațiile după ieșirea lui din birou. « Este cult creștin recunoscut de lege », am citat eu, cuvintele cu care și-a început pledoaria de apărare colegul meu din generala Aurel , luat la rost pentru că mergea la Biserică (în comunism să mergi la Biserică era aproape un delict). Aceasta este însă altă poveste, azi vă povestesc despre Carmen,  fosta mea colega de liceu, cea mai inteligetă eleva din clasă, adventistă de Ziua a Șaptea.

Carmen era o colegă respectată de toată clasa. Nu venea sâmbata la școală, nu întelegeam noi prea bine de ce, dar am fost cu toții uimiți la sfârsitul clasei a 10-a când diriginta a purtat discuții cu ea în clasă. Au mai venit încă câțiva profesori în încercarea de a o determina să vină sâmbăta la școală:

  • Nu putem să mai facem nimic pentru tine. În treapta a II-a nu se mai pot acumula atâtea absențe (zece clase erau obligatorii, deci nu puteau să-i facă nimic pentru acumularea absențelor exceptînd scăderea notei la purtare). Am fi nevoiți să te exmatriculăm!  Gândește-te foarte bine, ai un viitor în față, mai bine vii sâmbăta la școală !
  • Nu pot veni, voi face ceea ce se poate, mă voi înscrie la seral (unde nu se făceau cursuri sâmbăta).

După un timp, nu mai știu căt, poate un an, ne-am întâlnit. Mi-a povestit că se întorcea de la serviciu, din schimbul de noapte (era doar un copil sau o domnișoară, cum vreți voi să-i spuneți) căci la cursurile serale obligatoriu trebuia să ai serviciu. Lucra la o fabrică de napolitane, ăntr-o localitate pe la 50 de kilometri, făcea naveta cu trenul și seara mergea la școală!

Căți maturi ar fi capabili de un asemena efort și o asemenea tărie în apărarea identității lor? Prea puțini !

Câte războaie și crime sub pretext religios vom mai tolera, făcând pe proștii sau complăcându-ne în ignoranță ? « Istoria religiilor » și RESPECTUL trebuie studiate la școală, nu « Religia » !
(Scrisesem “TOLERANȚA” în loc de “RESPECTUL” și mi-am dat seama că nu respectasem propria mea definiție … se întâmplă uneori în viață, este bine de știut că se poate corecta cu mare ușurință…)

copyright www.prietendeprofesie.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.