Acestea, în opinia mea, nu sunt cuvinte. Ele sunt construcții de diversiune psihologică. Cum ar spune o cunoștință de-a mea de la Filiași, « îți bag plusvaloarea în cap și ți-am făcut cheie ».

1. Plusvaloare.
Plus nu există fără minus, ori în structura fundamentală creștină (așa cum ne declarăm peste 90% din populația României) orice om are valoare. 
Deci, dacă acceptăm existența plusvalorii automat acceptăm în mentalul nostru că noi putem fi lipsiți de valoare într-un anumit context. În ceea ce-l privește pe cel ce ne cere nouă să definim « plusvaloarea » cu care putem veni alături de el, acesta acceptă în mentalul său că el are o valoare la care noi trebuie să adaugăm ceva și nicidecum nu se concentrează (așa cum face un performer) pe difuncționalitățile lui și pe capacitatea noastră de a răspunde nevoilor sale exacte. Cu alte cuvinte, nu știe cine este și ce vrea! 
2. Proactivitate.
Ce înseamna « pro »? A fi « pentru ». Deci, a fi « proactiv » înseamnă a fi de acord (generic) cu activitatea, nicidecum a fi activ. A fi « proactiv » înseamnă a fi « pasiv », înseamnă a sta pe loc în timp ce ești convins că te găsești în mișcare !

copyright www.prietendeprofesie.ro